Neuroergonomia – evoluţii actuale, avantaje, riscuri. A început era supravegherii creierului?

Neuroergonomia este un domeniu interdisciplinar, care se extinde rapid şi care combină neuroștiințele și ergonomia, pentru a înțelege și optimiza interacțiunea dintre creier, corp și tehnologie, în diverse medii de lucru și de viață. Scopul său principal (cel puţin cel declarat sau la nivel teoretic) este de a îmbunătăți performanța umană, siguranța și confortul, prin aplicarea cunoștințelor despre funcționarea creierului și a sistemului nervos, la locul de muncă.

Neuroergonomia implică, aşadar, înregistrarea activităţii creierului unei anumite persoane în diferite situaţii, pe parcursul desfăşurării anumitor sarcini (măsurând vigilenţa, oboseala fizică sau mentală, stresul, motivaţia, capacitatea de a dobândi noi abilitaţi, pentru a determina momentul în care acestea au fost însuşite etc.), pentru a optimiza astfel performanța cognitivă. Este un domeniu esențial în epoca digitalizării, a dezvoltării spectaculoase a Inteligentei Artificiale (AI), având deja aplicații în domenii precum aviația, medicina, securitatea, transporturile, educația, gaming-ul s.a.m.d.

Prin urmare, la modul general, neuroergonomia constă în aplicarea teoriilor şi instrumentelor neurostiinței (studiul științific al sistemului nervos, al structurilor și funcționării sistemelor nervoase) la ergonomie (“studiul relației dintre oameni și metodele, mijloacele și mediile lor de lucru și aplicarea acestor cunoștințe la proiectarea unor sisteme care pot fi utilizate cu maximum de confort, siguranță și eficiență”, după cum a fost definită această disciplină la “Congresul Internațional de Ergonomie”, încă din 1969).

Neuroergonomia/ Ergonomia cognitivă este o parte (cea mai nouă) a ergonomiei, alături de alte două domenii – ergonomia fizică (fiziologie, gesturi, posturi etc.) și ergonomia organizațională (organizarea muncii). Asociația Internațională de Ergonomie (IEA), ţinând seama de progresul extraordinar al Inteligenţei Artificiale, a definit această ramură astfel: “Ergonomia cognitivă este preocupată de procesele mentale, precum percepția, memoria, raționamentul și răspunsurile motorii, deoarece acestea influenţează interacțiunile dintre oameni și alte componente ale unui sistem”.

Principalele particularităţi ale neuroergonomiei

Neuroergonomia, care presupune utilizarea unor tehnologii precum EEG (electroencefalografia), fMRI (Spectroscopia funcțională în infraroșu) și senzori biometrici, pentru a măsura activitatea creierului și a sistemului nervos, se concentrează, prin urmare, pe procesele mentale implicate în interacțiunea om-mașină și în performanța la locul de muncă, având ca scop reducerea erorilor și optimizarea eficienței. Principalele aspecte studiate includ:

• Luarea deciziilor – Cum procesează oamenii informațiile și cum pot fi susținuți în luarea unor decizii mai bune?
• Atenția și percepția – Cum sunt proiectate interfețele pentru a facilita concentrarea și evitarea distragerilor?
• Încărcarea cognitivă – Impactul volumului de informații asupra performanței și stresului.
• Memoria și învățarea – Cum pot fi structurate sarcinile pentru a se potrivi cu limitele memoriei umane, cum poate fi stimulat creierul, pentru creşterea imediată a randamentului?

Integrarea metodelor de analiză a activității creierului în desfăşurarea unei activităţi va permite monitorizarea în timp real a funcțiilor cognitive (de exemplu, evaluarea stării mentale – oboseală, stres, motivație), interacțiunea om-tehnologie bazată pe semnale neurofiziologice (controlul prin gânduri, feedback haptic avansat/ referitor la simţuri) etc.

Neuroergonomia – câteva exemple

La momentul actual, peste 5000 de companii din întreaga lume, din domeniul aviaţiei, construcţiilor, mineritului, transportului, laboratoarelor, medicinei, folosesc deja dispozitive portabile, alimentate cu baterii, de gestionare a oboselii în timp real, pentru a elimina riscurile, incidentele/ accidentele posibile, prin alerte vizuale şi sonore.

Când sistemele de monitorizare detectează că un angajat devine periculos de obosit, incapabil de concentrare, acestea trimit o avertizare, în timp util, atât angajatului, cât și angajatorului.

S-a experimentat deja, în mai multe ţări, felul în care neuroergonomia a făcut posibilă monitorizarea activității creierului piloților (starea cognitivă şi emoţională, variațiile de oxigenare a sângelui în cortexul prefrontal, responsabil de funcții precum rezolvarea problemelor, memoria, judecata și controlul impulsurilor), în condiții reale de zbor.

Din observaţiile făcute asupra a 28 de piloţi voluntari (14 monitorizaţi, 14 în condiţii normale de zbor), a rezultat că, deşi toţi s-au descuract foarte bine, totuşi piloții în condiții reale de zbor au făcut mai multe erori decât ceilalţi. S-a mai constatat, de asemenea, că majoritatea oamenilor nu au o înțelegere clară a propriilor niveluri de oboseală.

Un anumit tip de căşti, realizate conform regulilor neuroergonomiei, monitorizează undele cerebrale, notifică utilizatorii (și angajatorii acestora) cu privire la scăderile de concentrare şi chiar sugerează modalități de re-concentrare.

În medicină, utilizarea neurofeedback-ului și realității virtuale, pentru îmbunătățirea atenției la copiii cu ADHD, poate reduce dependența de medicamente stimulante şi îmbunătăţeşte capacitatea de învățare și adaptare, dar eficiența nu este garantată pentru toți utilizatorii, iar costurile sunt ridicate și puţini au acces la aceste tehnologii.

Pe măsură ce neuroergonomia, neurotehnologia și algoritmii pentru decodarea activității creierului continuă să se îmbunătățească, interfețele neuronale vor deveni un veritabil standard în monitorizarea oboselii la locul de muncă.

Neuroergonomia şi riscurile pe care le implică

Este evident că neuroergonomia, care ar putea integra scanarea creierului la locul de muncă, ar aduce schimbări fundamentale pe piața muncii. Întrebarea este dacă aceste inovaţii ar crește siguranța la locul de muncă și ar putea oferi soluții viabile, benefice, la epuizare, sau ar conduce spre o zonă ambiguă, de supraveghere a angajaților sau/ si spre încălcări ale confidențialității și generări de inegalități în muncă.

În plus, se mai pune si întrebarea dacă angajatorii ar avea dreptul de a solicita lucrătorilor să respecte utilizarea dispozitivelor neuroergonomice. Or, așa cum computerele și internetul au transformat viața, neurotehnologiile la locul de muncă ar putea aduce schimbări și mai profunde în următoarele decenii.

Cei care au analizat aceste probleme spun că, pe lângă avantaje (îmbunătățirea siguranței și performanței umane), neuroergonomia presupune şi o serie de riscuri, cum ar fi:

Riscuri etice și de confidențialitate

• Colectarea și utilizarea datelor cerebrale – dispozitivele EEG, fMRI și alți senzori biometrici captează informații sensibile despre starea cognitivă și emoțională a unei persoane. Există riscul ca aceste date să fie utilizate abuziv (de exemplu, supraveghere excesivă, discriminare la locul de muncă).
• Manipularea cognitivă – ințelegerea profundă a proceselor mentale ar putea fi folosită pentru influențarea deciziilor sau comportamentului (de exemplu, publicitate subliminală, control exagerat la locul de muncă).
• Probleme legale – Cine deține datele cerebrale colectate? Pot fi ele folosite în procese decizionale fără consimțământ explicit?

Riscuri psihologice și cognitive

• Oboseală cognitivă – utilizarea intensivă a interfețelor neuroergonomice ar putea duce la suprasolicitare mentală, mai ales în medii stresante (de pildă, control aerian, chirurgie, muncă în medii critice etc.).
• Dependență tehnologică – dacă oamenii ajung să se bazeze prea mult pe sistemele neuroergonomice pentru luarea deciziilor, capacitățile cognitive ar putea fi afectate pe termen lung.
• Stres și anxietate– monitorizarea continuă a performanței cognitive ar putea crea presiune psihologică asupra angajaților/ utilizatorilor.

Riscuri fiziologice și legate de dispozitive

• Expunerea la tehnologii de neuromonitorizare – deși tehnologiile EEG și fMRI, utilizate în neuroergonomie, sunt considerate sigure, utilizarea prelungită a anumitor tipuri de neurostimulare (ex. TMS – stimulare magnetică transcraniană) ar putea avea efecte secundare necunoscute.
• Interacțiunea cu alte dispozitive – dispozitivele neuroergonomice, mai ales cele wireless, ar putea fi vulnerabile la interferențe sau la atacuri cibernetice.
• Efecte adverse ale stimulării cerebrale – in cazul în care neuroergonomia implică stimulare neurală (de exemplu, neurofeedback, realitate virtuală avansată), există riscul de amețeli, dureri de cap sau alte efecte neprevăzute.

Cum pot fi reduse riscurile pe care le presupune neuroergonomia?

Neuroergonomia are aplicații impresionante, dar presupune şi provocări și riscuri etice și legate de siguranță. Dezvoltarea responsabilă și reglementarea adecvată sunt esențiale pentru a evita utilizările abuzive, în acest sens fiind necesar să se ţină cont de următoarele aspecte:

• Reglementări stricte privind confidențialitatea și etica – implementarea unor politici clare privind utilizarea și protecția datelor cerebrale. Există deja companii care au fost sancţionate pentru utilizarea datelor despre creierul angajaților (colectate prin metode neuroergonomice), în scopuri de cercetare fără consimțământ, ceea ce încalcă legile privind protecția datelor.
• Studii de impact pe termen lung – evaluarea continuă a efectelor utilizării acestor tehnologii asupra performanței cognitive și sănătății mentale.
• Transparență și consimțământ informat – utilizatorii trebuie să fie conștienți de modul în care sunt folosite datele lor și de eventualele riscuri implicate. Există şi o problemă suplimentară atunci când este utilizată neurotehnologia – dacă dispozitivul nu este amplasat corect, ar putea interveni dificultăți în citirea sistemului nervos al persoanei, ceea ce poate duce la probleme de părtinire sau la generarea de decizii bazate pe date greșite.
• Dreptul la liberul arbitru – presupune dreptul unui utilizator de a putea controla propria luare a deciziilor, fără manipularea dispozitivelor neuroergonomice.
• Echilibru între tehnologie și autonomie umană – Evitarea unei dependențe excesive de sistemele neuroergonomice și încurajarea dezvoltării naturale a abilităților cognitive. Introducerea de dispozitive neuroergonomice, care sporesc concentrarea, vigilența și productivitatea, ar putea denatura grav o piață a muncii care este deja dezechilibrată.

Până acum, cercetările din domeniul neuroergonomiei se desfăşurau doar în laborator. În prezent, tehnologia face posibilă aplicarea neuroergonomiei în viaţa reală, cu dispozitive portabile, neinvazive. Se preconizează că, până la sfârşitul acestui an, piaţa de neurotehnologii va creşte cu peste 20 de miliarde de dolari şi că, în anii următori, va modela viaţa cotidiană a angajaţilor din multe domenii de activitate.