Nicolaus Copernic a fost un astronom polonez ce a propus teoria conform căreia Soarele este un punct fix iar planetele erau cele care se mișcau în jurul său, teorie ce avea să fie cunoscută sub denumirea de teoria heliocentrică. Teoria sa avea să aibă consecințe importante asupra gânditorilor de mai târziu ai revoluției științifice, precum Galileo, Kepler, Descartes și Newton.

Copernic s-a născut în 1473 în orașul Torun din Polonia într-o familie de comercianți. După moartea tatălui său, fratele mamei Lucas Watzenrode a avut grijă de el îndrumându-l spre o carieră bisericească.

Nicolaus Copernic1

În anii 1491 și 1494, a învățat la Universitatea din Cracovia unde a studiat între altele astronomia și astrologia dar pe care nu a mai terminat-o. El a reluat studiile la Universitatea din Bologna. Aici a fost apropiat al astronomului principal al universității, Domenico Maria de Novara, fiindu-i asistent.

Din toate observările lui Copernic doar 27 de înregistrări sunt cunoscute, cele mai multe în legătură cu eclipsele și alinierile planetelor și stelelor.

După terminarea studiilor în Bologna, a început să studieze medicina la Universitatea din Padua dar nu a reușit să termine studiile din moment ce trebuia să se întoarcă la poziția sa canonică. În 1503, Copernic începe cursurile Universității din Ferrara unde s-a pregătit pentru examenul în legea canonică. După trecerea examenului, acesta se întoarce în Polonia unde își reia poziția de canon și se alătură unchiului său la reședința sa episcopală. Următorii 7 ani și-i petrece lucrând și având grijă de bătrânul său unchi, până la moartea acestuia. Explorarea astronomiei avea loc oricând timpul îi permitea.

În 1510 se mută la o reședință a Catedralei Frombork pentru a avea mai mult timp pentru studierea astronomiei. Aceasta va deveni locuința sa pentru restul vieții.

În timpul celor 7 ani petrecuți alături de unchiul său, Copernic a scris multe cărți ce aveau ca subiect astronomia, între care și un almanah ce prezenta o alternativă la modelul universului gândit de Ptolemeu.

Prin 1508, a început să dezvolte propriul model ceresc, un sistem planetar heliocentric. Anterior Ptolemeu prezentase un model planetar ce era în contradicție cu ideea lui Aristotel conform căreia corpurile cerești se mișcă într-o mișcare circulară în jurul unui punct fix, Pământul. Într-o încercare de a reconcilia aceste teorii, Copernic a venit cu ideea unui sistem solar heliocentric, unde Soarele era centrul sistemului solar.

Chiar dacă teoria sa era revoluționară, Copernic nu fusese primul care să propună o astfel de teorie. Anterior, astronomul grec Aristarh din Samos identificase Soarele ca punct central al sistemului solar dar teoria sa fusese respinsă imediat deoarece contrazicea mult mai acceptata teorie a lui Ptolemeu. Sistemul lui Copernic s-a dovedit a fi mult mai detaliat și exact decât al lui Aristarh și a inclus o formulă mult mai eficientă pentru calcularea pozițiilor planetare pe tot parcursul anului.

După ce s-a mutat la Catedrala Frombork a continuat dezvoltarea sistemului heliocentric și a conceput și aplicat un sistem matematic complex pentru a-și demonstra teoria. În 1513, și-a construit un mic observator pentru a vedea planetele în orice moment.

Nicolaus Copernic11

În jurul anului 1514, termină un manuscris de 40 de pagini numit „Commentariolus” ce cuprindea ideea sistemului heliocentric și se străduia să furnizeze o dovadă sistematică a modelului.

Operele sale „Commentariolus” și „De revolutionibus orbitum coelestium” au ridicat un val de controverse, fiind criticate pentru că nu rezolvau misterul paralaxei (aparenta deplasare a corpurilor cerești, atunci când sunt privite din diferite puncte) și că nu furnizează suficiente explicații pentru susținerea teoriei conform căreia Pământul orbitează în jurul Soarelui.

Pe lângă criticile aduse de oamenii de știință, scrierile sale au înfuriat Biserica Catolică ce le considera erezii. Când „De revolutionibus orbitum coelestium” a fost publicată în 1543 (chiar înainte de moartea lui Copernic), liderul protestant Martin Luther și-a exprimat opoziția față de modelul heliocentric al sistemului solar.

În mod ironic, Nicolaus Copernic dedicase lucrarea sa controversată Papei Paul al III-lea. Chiar dacă acesta încercase să atingă o coardă sensibilă a Bisericii Catolice, acest lucru nu a avut rezultatul scontat. În cele din urmă Biserica a interzis „De revolutionibus orbitum coelestium” iar cartea a rămas pe lista lecturilor interzise pentru aproape 300 de ani.

Copernic a murit în 1543 în urma unui atac cerebral. Legenda spune că o copie a lucrării i-a fost pusă în brațe la câteva zile după ce suferise un atac cerebral. El și-a recăpătat cunoștința suficient de mult cât să-și țină în brațe măreața carte după care a murit.

În urma sa, Copernic a lăsat o mare moștenire omenirii. A fost nevoie de o muncă observațională exactă din partea lui Brahe, matematica completă a lui Kepler și de geniul lui Newton pentru a lua teoria lui Copernic drept punct de plecare și de a culege din ea adevărurile fundamentale și legile ce guvernează mecanica cerească. Prin urmare este corect a asuma că realizările sale au reprezentat o etapă preliminară spre revoluția științifică și nu o revoluție în sine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.