Olandezul zburător este o expresie care îşi are originea într-o legendă din secolul al XVII-lea, cunoscută în mai multe variante, dar toate făcând referire la aventurile unui căpitan olandez, pe nume Bernard (sau Barend) Fokke. Ca toate legendele, s-a născut dintr-o situaţie reală, în jurul căreia imaginaţia colectivă a ţesut tot felul de întâmplări proiectate în fabulos, care s-au constituit într-un mesaj despre spiritul aventurier, excesiv, sortit eşecului.

Despre Bernard/Barend Fokke se spune că a fost angajat al Companiei Olandeze a Indiilor de Est, fondată în anul 1602, una dintre cele mai mari companii comerciale din lume, cu drept de monopol asupra comerţului. Barend Fokke a devenit cunoscut pentru că a navigat între Europa şi Asia într-un timp record pentru epoca respectivă (mai exact, în anul 1678), în numai trei luni şi patru zile. S-a pus această performanţă ieşită din comun pe seama unui “pact cu diavolul”, cu atât mai mult cu cât, se pare, Fokke avea o înfăţişare urâtă şi o fire aspră. El ar fi dispărut fără urmă, cu corabie cu tot, în timpul unei alte expediţii.

O variantă a legendei a fost publicată pentru prima dată în 1790, de către un scoţian – John MacDonald – care, relatând legenda, spune la un moment dat că: “Furtuna era aşa de puternică încât marinarii spuneau că l-au văzut pe olandez “zburând”, de unde şi expresia “Olandezul zburător”.

Vasul fantomă

Într-o altă variantă a legendei, publicată cinci ani mai târziu, în 1795, de către englezul George Barrington, se face referire la o întâmplare fantastică, relatată de nişte marinari după un naufragiu, cum că ar fi văzut un vas de război olandez, fantomatic, în timpul furtunii, “Vasul fantomă”/”Corabia fantomă”.

Cea mai populară versiune a legendei despre Olandezul zburător a fost publicată însă la începutul secolului al XIX-lea şi, pe scurt, spune că o corabie olandeză a fost prinsă de o furtună când încerca să treacă de Capul Bunei Speranţe, situat în sudul Africii, pe coasta Atlanticului, un reper geografic important pe drumul spre Orientul Îndepărtat. În zadar l-au rugat marinarii pe căpitan să caute un loc mai adăpostit până trece furtuna, acesta s-ar fi închis în cabină, pentru a bea şi a fuma. Furtuna s-a înteţit între timp, iar căpitanul, înjurând şi blestemând, a sfidat cerurile, cerând să-i scufunde nava, dacă pot asa ceva. În momentul acela, la bordul corăbiei s-a arătat o entitate luminoasă, spre care căpitanul şi-a îndreptat pistolul, dar arma i-a explodat în palmă, iar o voce s-a auzit spunându-i căpitanului olandez: “Din moment ce îţi place să îţi chinui marinarii, îi vei chinui, pentru că vei deveni spiritul rău al mării, iar corabia ta va aduce nenorocire tuturor celor care o vor vedea”.

Citește și:  Sensul şi originea expresiei “Mărul discordiei”

Într-o altă variantă se spune că “Olandezul zburător” ar fi fost căpitanul vasului Hollander, un anume Willem van der Decken, neîntrecut în arta navigaţiei, bogat şi puternic, ceea ce nu l-a împiedicat să fie un pirat teribil. În 1678 ar fi decis să navigheze spre India, pornind în călătorie în Vinerea Mare, în ciuda unei furtuni, declarând orgolios: “Voi naviga, în şi fără furtună, cu Paşte sau fără Paşte, voi naviga pentru eternitate”.

Olandezul zburător, sensul şi originea expresiei

Din această legendă s-a inspirat scriitorul romantic german Heinrich Heine, pentru a scrie romanul satiric „Din memoriile domnului Schnabelewopski”, din care s-a inspirat ulterior compozitorul Richard Wagner, pentru libretul operei “Olandezul zburător” (Der Fliegende Holländer). Premiera operei Olandezul zburător a avut loc în ziua de 2 ianuarie 1843, la Dresda. În România, pentru prima dată, Opera “Olandezul zburător” a fost reprezentată în 1926, la Opera Română din Cluj-Napoca, cu titlul “Vasul fantomă”.

Libretul operei, scris chiar de Wagner, constă într-o poveste în care un căpitan olandez este condamnat de diavol să călătorească la nesfârşit, având voie să se oprească, pentru scurt timp, doar la şapte ani, până va găsi femeia a cărei dragoste să-l izbăvească de blestem. În timpul unei astfel de călătorii blestemate, nava fantomă a Olandezului zburător s-a arătat căpitanului norvegian Daland. Acesta a fost de acord să i-o prezinte olandezului pe fiica sa, Senta, care se îndrăgosteşte de căpitanul olandez (al cărui chip îi aminteşte de cel dintr-un portret/tablou) şi înţelege că este iubirea vieţii ei. La plecarea, de fapt dispariţia fantomei Olandezului zburător, Senta îşi părăseşte familia şi se aruncă în mare. Sacrificiul ei îl dezleagă de blestem pe olandez, sufletele lor rămânând pentru totdeauna alături, dincolo de viaţă, în eternitate.

In 2003, filmul “Piraţii din Caraibe” propune o versiune foarte diferită a legendei originale despre Olandezul zburător, din care nu păstrează decat ideea unui Vas fantomă blestemat, in care se află condamnati si suflete ale marinarilor morţi pe mare.

Scriitorului Heinrich Heine şi compozitorului Richard Wagner, ambii artististi romantici, li se datorează popularitatea acestei expresii – Olandezul zburător – ca şi “Vasul fantomă”, dincolo de legendă, literatură sau muzică, însemnând că spiritul de aventură exagerat, sfidător la adresa legilor naturii şi a puterii divine, este destinat eşecului, şi că orice pact cu puterile demonice trebuie răscumpărat prin sacrificiu.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.