Omul mileniului III este într-o situaţie ingrată. Orgolios, nepăsător, grăbit, atât de prins în căutarea unei fericiri iluzorii, echivalentă cu bunăstarea, cu opulenţa, cu puterea, s-a trezit, peste noapte, într-o confruntare cu o ameninţare insidoasă, pornită din îndepărtata Asie şi care a cuprins întreaga planetă.
Dacă, peste foarte mulţi ani, un istoric sau un antropolog ar căuta mărturii despre felul nostru de viaţă, înainte de pandemia de COVID-19, cele mai multe ar arăta oameni grăbiţi, în criză de timp pentru ei înşişi şi pentru ceilalţi, absorbiţi de ecranele smartphone-urilor, de universul virtual, de mondenităţi, prezenţi fizic unii alături de alţii, dar, probabil, cu gândurile în altă parte, absenţi, izolaţi într-o bulă – o atitudine generalizată, rezultat al unei opţiuni personale, determinată, şi aceasta, de educaţie, de context, de tendinţele unui timp. O lume “ghidată” de forţele oarbe ale pieţei, ale puterii, ale banului, ale dominaţiei, în care inteligenţa şi cunoaşterea sunt exploatate în scopuri efemere.
Homo sapiens a acumulat cunoaştere, dar, se pare, că nu şi înţelepciune. S-a bucurat de avantajele vieţii moderne, ignorând efectele nocive ale superindustrializării, ale supertehnologizării, ale supraconsumului, a proiectat “lifturi” spre lună, s-a gândit că ne-am putea muta pe Marte, că am putea călători intergalactic contra cost, dar a ignorat că incendii monstruoase au distrus pădurile tropicale, că “plămânii” planetei respiră din ce în ce mai greu, ca Australia a fost, de curând, devastată de alte incendii, că “accidentele” nucleare au avut consecinţe de nereparat, că zăpezile roşii din Antarctica şi gheţarii care se topesc debalansează iremediabil echilibrul din ce în ce mai fragil al Terrei, că nenumărate specii de plante şi animale au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie.
Omul mileniului III şi iluzia “puterii”. Totalitarismul sanitar, singura soluţie?
Evenimentele aflate în desfăşurare, legate de pandemia de coronavirus, au schimbat brutal toate reperele realităţii. Omul mileniului III nu este, nici pe departe, atotputernic. Natura îl cheamă la ordine cu pandemia care se răspândeşte fără încetare în întreaga lume, aducând panică, teamă, anxietate, neputinţă şi arătând, cu fiecare zi, cât este de vulnerabil omul epocii actuale, care a uitat că şi el este parte a naturii, nu deasupra ei.
Odată cu răspândirea coronavirusului COVID-19, lumea este martoră neputincioasă a răspunsului naturii la un anumit fel de “mondializare”. Ca o ironie a sorţii, “Drumul mătăsii” a devenit “drumul coronavirusului”, COVID-19 urmând calea fluxului de persoane şi de mărfuri din întreaga lume. Urmarea este că statele de pe toate continentele încearcă să adopte acum măsuri care să ţină oamenii în izolare, să închidă graniţele, să interzică orice era permis până nu demult, ceea ce conduce la paralizarea vieţii sociale şi economice. Un cerc vicios.
Oligarhia mondială, economică, financiară – spun oamenii de ştiinţă, istoricii, filosofii, care, de-a lungul timpului, au lansat nenumărate avertismente – a cultivat o “orbire” generalizată, despre “dezvoltarea durabilă”, despre globalizare, o retorică inutilă, de vreme ce omenirea se confruntă acum cu o astfel de pandemie, despre “protecţia mediului”, a vieţii, a condiţiei umane.
Realitatea de astăzi arată adevărata faţă a lumii contemporane – o imensă dezordine a lumii politice, economice, sociale, care nu ştie ce răspuns să dea evenimentelor precum pandemia de COVID-19, rezultată din tulburările şi dezordinea provocate tot de om. Incertitudinea este cuvântul de ordine pretutindeni.
Se pare că singurul răspuns al omului mileniului III, generic vorbind, fiind vorba, de fapt, de singurul răspuns al celor care şi-au arogat dreptul de a decide în numele tuturor orice, este continuarea “războiului” împotriva virusului nevăzut şi perfid, folosind metodele experimentate deja de statul totalitar, în China, locul de unde a pornit acest dezastru mondial, şi care susţine că doar prin “organizare perfectă” şi prin “control total” se poate pune capăt acestei “dezordini” si acestui pericol.
Un “totalitarism sanitar”, nimic altceva, testat astăzi în întreaga lume, prin diseminarea unor metode identice cu cele folosite în China, prin OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), justificat de temerile şi deruta oamenilor.
Ce va fi mâine? Cum va arăta faţa lumii în epoca post-pandemie? Dezordinea şi neputinţa autorităţilor de acum, pretutindeni pe glob, efectele economice dezastruoase vor duce, probabil, la tulburări majore în toate ţările, iar cei responsabili cu securitatea socială, economică, sanitară vor încerca să consolideze constrângerile existente. Sau îşi vor revizui principiile, deciziile, atitudinile, responsabilităţile?
Homo sapiens pierde controlul? – “Bomba cu ceas”
“Homo sapiens pierde controlul? – Bomba cu ceas” este titlul ultimului capitol din cartea “Homo deus – Scurtă istorie a viitorului” (volum publicat în 2015, tradus în 42 de limbi, inclusiv în româneşte, în 2018), a istoricului si filosofului israelian Yuval Harari, care s-a bucurat de un succes enorm, ca şi cea care a precedat-o – “Sapiens. Scurta istorie a umanităţii” – ambele abordând cele mai mari probleme ale istoriei şi ale societăţii contemporane.
Autorul mărturisea, într-un interviu, că i s-a părut urgent să abordeze astfel de teme în condiţiile în care specia umană, omul mileniului III, astăzi, pare a fi pe punctul de a lua decizii iresponsabile, cele mai dramatice prin consecinţe, de la începuturi şi până în prezent, şi care pot schimba sensul şi traiectoria vieţii.
În acest capitol – “Homo sapiens pierde controlul?” – Yuval Harari, care este un istoric lucid, nu profet, nu “ghicitor”, explică de ce, în contextul lumii actuale, Homo sapiens ar putea pierde controlul, pornind de la trei întrebări:
- Oamenii pot continua să conducă lumea şi să-i dea sens?
- În ce fel inteligenţa artificială şi biotehnologia pot deveni o ameninţare la adresa umanităţii?
- Ce nouă religie ar putea înlocui umanismul?
Răspunsurile pe care le oferă autorul merg pe două scenarii posibile, referitoare la viitorul omenirii – “tehno-umanismul” (omul va deveni un “produs” ca oricare altul) şi “data-umanismul” (“religia datelor”, în măsura în care totul se va transfera în zona algoritmilor şi a roboţilor), ambele menite să umple vidul creat de epuizarea ideologiilor şi a religiilor actuale.
Omul mileniului III si „Bomba cu ceas”
“Bomba cu ceas” la care face referire Yuval Harari se află în laboratoare, spune istoricul. Cuceririle ştiinţifice la care a ajuns omul mileniului III converg spre o dogmă universală, aceea că organismele sunt “algoritmi”, iar viaţa nu este altceva decât gestionarea “datelor” informatice, de vreme ce “sufletul” nu a fost identificat nicăieri în organism. Oamenii, în marea lor majoritate, vor deveni “inutili”, iar “elitele” nu vor avea faţă de aceştia niciun fel de compasiune.
Cei care vor controla lumea – subliniază Harari – vor fi mai puternici decât orice alţi conducători ai vreunui timp istoric, pentru că vor controla omul mileniului III ca pe un “produs” ca oricare altul. Când genetica şi inteligenţa artificială îşi vor arăta potenţialul întreg, când esenţa umană va fi demolată definitiv, democraţia, liberalismul, valorile spirituale, piaţa liberă vor deveni caduce. Deocamdată, spune Harari, “nimeni nu ştie unde sunt frâiele”.
Într-un articol publicat în urmă cu câteva zile, în revista “The Time”, ca si intr-un interviu acordat la CNN, în contextul pandemiei de coronavirus COVID-19, acelaşi Yuval Harari spunea că, fără dubiu, “Nimeni nu a mai trăit ceea ce trăim noi acum şi de aceea totul pare atât de alarmant. La vremea când alte pandemii au făcut milioane de victime, ştiinţele medicale erau la alt nivel, de aceea ar trebui să avem încredere măcar în acest avantaj”.
Istoricul israelian mai atrăgea atenţia, în articolul din “The Time”, asupra unui aspect, acela că: “Este o iluzie să credem că ne putem apăra de un virus închizând graniţele ţărilor (…). O ţară închisă se va prăbuşi din punct de vedere economic. Este nevoie de solidaritate, de compasiune, de susţinerea sistemului medical, pentru a depăşi această perioadă”.
Cum va fi omul mileniului III în epoca post-pandemie?
La momentul acesta, totul este sub semnul incertitudinii. În lume şi la noi. Omenirea se confruntă cu o pandemie şi cu o criză globală. Deciziile pe care le iau acum guvernele vor contura, probabil, chipul lumii post-pandemie. A acţiona rapid şi decisiv, pentru sănătatea oamenilor, este esenţial, dar la fel de important este ca decidenţii să ia în considerare şi consecinţele pe termen lung ale diverselor măsuri sau ale lipsei de măsuri.
Oamenii din întreaga lume sunt şocaţi de amploarea, de efectele, de victimele acestei pandemii venită ca un trăsnet peste rosturile obişnuite. Priorităţile fiecăruia se reaşează fundamental, spre baza piramidei nevoilor.
Încercând să depăşim această uriaşă criză si pericol, în “izolare” impusă sau autoimpusă, poate că este timpul să ne gândim cu adevărat cum va trebui să arate lumea în care vrem să trăim, cine să decidă pentru binele nostru, de ce “binele” nu mai este posibil decât păzit de poliţie şi armată, câtă importanţă să acordăm sănătăţii noastre, sănătăţii naturii şi a lumii din jur, educaţiei, în ce valori să credem? Sau vrem să rămânem doar date în nişte “statistici” reci, pe vârste şi vulnerabilităţi, elemente ale unui algoritm pe care nici cei care l-au creat nu-l mai pot rezolva? Homo sapiens, în expresia cea mai “înaltă” a capacităţilor sale (cel puţin teoretic) – omul mileniului III – pierde controlul în faţa unui virus? Fizic sau moral?
