Orasul antic Assur se afla pe malul vestic al raului Tigru din nordul Mesopotamiei, intr-o zona geo-ecologica specifica, la granita dintre agricultura bazata pe ploi si cea bazata pe irigatii. Istoria orasului Assur din Irak isi are inceputurile in perioada timpurie a Dinastiei Sumeriene, din prima jumatate a mileniului al 3-lea i.Hr. Unele ramasite, insa, pot fi chiar mai vechi de-atat. Excavarea ramasitelor templului lui Ishtar a oferit informatii importante in legatura cu dezvoltarea arhitecturii religioase. Doua din stadiile majore ale constructiei templului apartin perioadei timpurii a Dinastiei Sumeriene. Acest oras a fost si un centru religios important, fiind asociat cu zeul Ashur.

In vremea Imperiului Akkadian, intre anii 2334 si 2154 i.Hr., Assur din Irak era un centru important, iar un guvernator din a treia Dinastie Ur conducea orasul. La acea vreme orasul Assur trebuia sa plateasca taxe administratiei centrale din sud. Ca oras-stat, Assur devenise capitala Asiriei si asirienilor, in timpul celui de-al doilea mileniu i.Hr., incepand cu vechii lideri asirieni Erishum, Ilushuma si Shamshi-Adad, iar apoi continuand cu regii asirieni Eriba-Adad I si Ashuniballit. De aici, regii asirieni Tukulti-Ninurta I si Tiglathpileser I si-au inceput campaniile militare, punand bazele unei expansiuni teritoriale a Imperiului catre vest. In mileniul al 2-lea i.Hr., au fost construite diverse structuri in Assur din Irak, aceasta perioada avandu-si punctul culminant in timpul domniei lui Tukulti-Ninurta I. Acesta a renovat si reconstruit majoritatea templelor, printre care si cel al zeitei Ishtar si, de asemenea, a terasat o zona intinsa pentru a-si construi noul palat. Noul palat nu a fost insa construit aici, intrucat regele a fondat un nou oras rezidential in amonte, care s-a numit Kar-Tukulti-Ninurta.

Orasul Assur din Irak a ramas capitala politica a asirienilor pana in timpul domniei regelui asirian Ashurnasirpal II, care a mutat capitala la Kalhu, astazi orasul modern Nimrud. Dupa aceea Assur a continuat sa fie un centru asirian important din punct de vedere religios si economic, desi isi pierduse functia drept capitala a Imperiului. Noii regi asirieni au realizat lucrari de restaurare la sanctuarele principale si la palate, conform cerintelor inscriptionate lasate de predecesorii lor, si au construit mormintele funerare regale din zona vechiului palat regal. Majoritatea caselor si a apartamentelor private dateaza din aceasta perioada a noilor regi asirieni si ofera informatii importante in legatura cu arhitectura nationala si conditiile de viata in care traiau cei care nu faceau parte din elita sociala asiriana. Cele peste 1000 de morminte, dintre care majoritatea se aflau in interiorul cladirilor, ofera detalii importante despre aspectele ritualurilor de inmormantare si a culturii funerare. Locatia arheologica a orasului Assur din Irak a supravietuit caderii Imperiului ce a avut loc in secolul al 7-lea i.Hr. si a avut o perioada infloritoare in Era Elenista si in vremea Imperiului Parthian, pana in secolul al 2-lea d.Hr. Palatul Parthian si un templu care se afla in apropierea edificiului in forma de piramida cu trepte, numit ziggurat, reprezinta marturii arhitecturale ale acestei perioade. In secolul 3 d.Hr., orasul a fost distrus de catre regele Shapur I, iar in perioada islamica acesta a fost din nou ocupat de catre asirieni, pana in secolul al 14-lea, cand Tamurlane a condus un masacru al asirienilor crestini. Dupa aceasta perioada nu s-au mai gasit urme ale vreunei asezari in registrele arheologice sau numismatice.

Din punct de vedere structural, Assur a fost impartit in 2 sectiuni, si anume: orasul vechi, care ocupa cea mai mare parte si este reprezentat de zona nordica; si orasul nou, care a fost construit in mileniul al 2-lea i.Hr. Cele mai importante caracteristici ale orasului care pot fi vazute astazi sunt ramasitele arhitecturale ale urmatoarelor cladiri: ziguratul si marele templu al zeului Ashur, templul dublu al zeilor Anu si Adad, templul zeitei sumeriene a razboiului si iubirii, Ishtar, Vechiul Palat cu mormintele regale, si cateva cartiere in unele parti ale orasului. Orasul era inconjurat de un zid dublu, in care se aflau cateva porti, si de un sant. Majoritatea cladirilor din oras au fost construite din caramizi din noroi, uscate la soare, fundatiile fiind realizate din piatra. Obiectele artistice si parti din ramasitele arhitecturale ale orasului pot fi vazute astazi expuse in marile muzee din toata lumea.

Primele explorari ale acestei locatii au fost facute de catre arheologi germani in anul 1898. Friedrich Delitzsch a fost cel care a inceput excavarile in anul 1900, iar munca sa a fost continuata intre anii 1903 si 1913 de o echipa de arheologi condusa initial de Robert Koldewey si apoi de Walter Andrae. Au fost gasite peste 16 000 de tablite inscriptionate cu texte cuneiforme, iar majoritatea obiectelor gasite au fost expuse la Muzeul Pergamon din Berlin. Cele mai recente lucrari de excavare au fost realizate in 1990 de B. Hrouda de la Universitatea din Munchen, si de R. Dittman in 1988 si 1989 pentru Fundatia Germana de Cercetari.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ