Orasul Dubrovnik, de pe coasta Dalmatiei, a fost o putere mediteraneana importanta incepand cu secolul al 13-lea. Desi a fost grav afectat in timpul cutremurului din anul 1667, acest oras a reusit sa-si pastreze superbele sale manastiri, biserici, fantani si palate, create in stilurile renascentist, gotic si baroc. Orasul Dubrovnik a fost fondat in prima jumatate a secolului al 7-lea, de un grup de refugiati din Epidaurum, care isi stabilisera asezarea pe coasta si ii pusesera numele de Laus. Numele latin “Ragusa”, care a fost folosit pentru aceasta asezare pana in secolul al 15-lea, provine din cuvantul “roca” (in latina lausa inseamna roca). Vizavi de aceasta locatie, la poalele Muntelui Srd, slavii au fondat propria asezare, care s-a numit Dubrovnik. Acest nume deriva din cuvantul croat “dubrava” care inseamna “paduri de stejar”. Cand canalul care separa cele doua asezari s-a umplut in scolul al 12-lea, acestea doua s-au unit.

Din momentul infiintarii sale, orasul s-a aflat sub protectia Imperiului Bizantin. Dupa cea de-a patra cruciada, orasul a intrat sub suveranitatea Venetiei, din 1205 pana in 1358, iar dupa Tratatul de la Zadar din 1358, acest oras a devenit parte din Regatul Ungaro-Croat. In aceasta perioada orasul a avut statut de libertate si si-a atins apogeul in secolele 15 si 16. In aprilie 1667, au avut loc doua evenimente catastrofice, un cutremur si o criza economica in transportul maritim de pe Marea Mediterana. Cutremurul a distrus cele mai multe cladiri publice din Dubrovnik si a reprezentat un punct de cotitura in dezvoltarea orasului pe viitor.

Acest oras reprezinta un exemplu remarcabil al unui oras medieval pastrat inca in conditii bune, in care se pot vedea strazi cu un aspect regulat. Printre magnificele monumente in stilul baroc si renascentist se numara: Primaria (care astazi este Palatul Rectorului), ce dateaza din secolul al 11-lea; Manastirea Franciscana impreuna cu biserica sa impozanta (a fost terminate in secolul al 14-lea, insa acum are un aspect mai mult baroc); Manastirea Dominicana; catedrala, care a fost reconstruita dupa cutremurul din 1667; casa vamala (Sponza), a carei aspect eclectic demonstreaza ca aceasta cladire este rezultatul lucrarilor mai multor arhitecti de-a lungul anilor; si alte cateva biserici in stilul baroc, dintre care amintim Biserica Sfantului Blaise, care este si sfantul patron al orasului.

Initial, orasul Dubrovnik consta numai in orasul si cladirile sale si fortificatiile dimprejur care aparau orasul. Mai tarziu orasul a fost extins pentru a cuprinde si suburbia industriala medievala, o evolutie planificata a secolului al 15-lea, si Fortareata Lovrijenac, care se afla pe o stanca. Suburbia industriala a fost construita intr-o zona cu potential industrial ce data din secolul al 13-lea. Aceasta zona a fost dedicata unor activitati ca: tabacirea si prelucrarea pieilor, fabricarea tunurilor, fabricarea sapunului etc., activitati care din motive de igiena si siguranta au fost plasate in afara zidurilor orasului, insa in cadrul protectiei oferite de fortificatii. In secolul al 15-lea, aici s-a dezvoltat industria de vopsele, care a fost apoi urmata de alte industrii ca tesutul si fabricarea sticlei. Fortareata probabil a fost construita in secolul al 11-lea, insa aspectul sau din prezent dateaza din secolele 15 si 16. De asemenea, orasul a inclus si: lazaretele, construite in secolul al 17-lea pentru a gazdui calatorii care veneau pe mare si care erau banuiti ca erau infestatti de ciuma; digurile Kase, construite in secolul al 15-lea, pentru a proteja portul impotriva furtunilor venite din sud-est; si Fortareata Revelin, care dateaza din anul 1449 si a fost construita pentru a supraveghea santul de aparare din partea de nord a orasului. Digurile Kase au fost construite in anul 1485, pe baza planurilor celui mai faimos inginer din acea zona, Paskoje Milicevic, atat pentru a proteja portul de furtuni, cat si pentru a imbunatati conditiile pentru navele care acostau in oras.

In partea de sud-est a orasului Dubrovnik se afla insula Lokrum, la aproximativ 500 de metri de coasta. In anul 1023, aici a fost construita o manastire benedictina, prima dintre multele care au fost apoi construite in acest oras. Manastirea a fost extinsa incontinuu in urmatoarele secole, trecand la Congregatia Sfintei Iustina din Padova in secolul al 15-lea, cand o noua manastire a fost construita in stilul gotic-renascentist, la sud de ruinele fostei structuri benedictine. In timpul ocupatiei franceze, de la inceputul secolului al 19-lea, in aceasta insula s-a inceput constructia Fortaretei Regale, care a fost terminate de catre austrieci in anul 1830. In 1859, Arhiducele Maximilian de Austria, mai tarziu Imparat al Mexicului, a cumparat insula cu intentia de a-si construe o vila in stilul clasic pe ruinele manastirii Benedictine, insa constructia nu a fost terminata.

Turistii care vor sa viziteze orasul Dubrovnik in zilele noastre pot opta sa viziteze gradina botanica, manastirea, plajele naturale si fortareata de pe insula Lokrum. Iar pe coasta, turistii se pot bucura de plaja publica Banje sau de plaja Copacabana, numita astfel dupa plaja populara din Rio de Janeiro.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ