Italia este tara oraselelor fermecatoare: de la asezarile cu iesire la mare pana la cele montane, numarul celor care ofera o experienta aparte turistilor care au sansa sa le descopere este pe cat de mare, pe atat de productiv din punct de vedere economic pentru Italia. De pilda, nu multi sunt turistii care sa fi auzit macar de orasul Gubbio, o asezare urbana medievala, cu stradute inguste si constructii din blocuri de piatra gri inchis. Aici se afla Palazzo dei Consoli, mai cu seama Palatul Consulului, ce se afla in capatul dinspre nord-vestul al unei frumoase piete suspendate, dispunand de un caldaram din granit rosu.
Modul in care acest spatiu civic a fost construit este absolut remarcabil: fiind ridicat pe unul dintre versantii unei coline extrem de abrupte, mai cu seama prin realizarea unei substructuri oarecum curbate, cu scopul de a-l sustine si de a-l inalta, spatiul civic impresioneaza nu atat prin dimensiuni, cat datorita amplasarii sale. Iar ochiul avizat va observa ca partea de sus a palatului gotic este acoperita de creneluri, insa ceea ce se observa de la cativa kilometri distanta este impunatoarea sa clopotnita.
Turistii care ajung sa viziteze fermecatorul oras Gubbio trebuie sa stie ca accesul in palat se face prin porti, maiestuos sculptate si arcuite, porti despre care se spune ca ar fi fost construite de Angelo da Orvieto. Iarasi, un aspect important este ca faptul ca accesul din piata se face pe o scara eleganta din piatra. Pe drum se inalta Palazzo Pretorio, ce completeaza complexul proiectat de Gattapone ca sediu principal al autoritatii orasenesti.
In Palazzo dei Consoli se afla si muzeul de arheologie al orasului, in care se afla o impresionanta colectie de artefacte romane din Umbria. Tot aici se gasesc o galerie de tablouri si o colectie de ceramica. Cele mai importante vestigii din acest muzeu de arheologie sunt Tablitele Eugubiene (din Eugubium, ulterior Gubbio), sapte tablite din bronz, extrem de importante pentru o parte a istoriei umbriene, in limba straveche a acestui popor (Osca). Important de mentionat este faptul ca Osca nu avea un alfabet propriu, motiv pentru care, in vederea ortografierii fonetice a cuvintelor, folosea litere latine si etrusce.
Specialistii presupun ca aceste tablite, descoperite in anul 1444 de catre un fermier care isi ara pamantul atunci, ar data din perioada 200-70 i.Hr., granitele sau informatiile legate de statele inamice relevand detalii importante referitoare la modurile in care preotilor li se faceau educatie religioasa. Totodata, tablitele arata si detalii referitoare la intepretarea unor semne pagane, cum ar fi, de pilda, zborul pasarilor.
