Cocoșul sultanului (Porphyrio porphyrio), cunoscut și sub numele de „gaina violetă de apă” sau „cocoșul sultanului violet african,” este o pasăre acvatică robustă, adaptată la zonele umede ale spațiului mediteranean, din sudul Europei până în Africa de Nord și Asia.
Habitatul și distribuția geografică
Având un penaj vibrant albastru-purpuriu și picioare roșii-coral puternice, această pasăre exotică preferă mlaștinile, lagunele și lacurile de apă dulce, unde își construiește cuiburi plutitoare și își caută hrana. Cocoșul sultanului este o specie sociabilă și uneori domesticită, fiind apreciat în trecut de romani ca pasăre de ornament.
In spatiul mediteranean, in Europa de Sud, in Sardinia, Africa de Nord si Asia, se intalneste frumoasa pasare cocosul sultanului (Porphyrio porphyrio). Ea prefera zonele umede, cu ploi abundente, cu mlastini, pajisti inundate, cu lacuri si mici lagune, care au malurile acoperite cu stuf. Este cea mai mare specie din familia Rallidae si ordinul Gruiformes. Unele exemplare sunt sedentare, altele zboara pe distante lungi in cautarea hranei preferate.
Caracteristicile fizice și adaptările cocoșului sultanului
Sunt pasari puternice, robuste, ajung la lungimea de 38-50 cm, greutatea de 500-1300 g si deschiderea aripilor de 80-100 cm. Au penajul albastru-purpuriu, negru si verde inchis pe aripi si partea inferioara a spatelui, iar sub coada prezinta cateva pene albe.
Picioarele sunt rosii-coral, destul de lungi, cu labe mari si late, cu ciocul gros si scutul de pe frunte de aceeasi culoare. Conformatia mare a labelor le permite sa paseasca usor pe vegetatia plutitoare, distribuindu-si greutatea de pe un picior pe altul. Pe timpul iernii penajul este putin mai deschis la culoare.
Comportamentul de hrănire și dieta
Hrana lor consta din vegetale diferite, pe care le care le ciugulesc, dar si din felurite vertebrate acvatice si terestre, in special melci. Uneori se catara in cuiburile altor pasari, hranindu-se cu ouale si puii mici ale acestora. Strigatul lor pare ragusit, un fel de ,,tuk-tuk-tuk”. Cand zboara, aceste pasari sunt destul de stangace, in schimb sunt bune inotatoare.
Reproducerea și ciclul de viață
In perioada de imperechere, masculii si femelele traiesc in grupuri de doua sau trei femele si doi pana la sapte masculi. Ouale sunt depuse intr-un singur cuib si toti membrii grupului ajuta la clocirea acestora si apoi la cresterea puilor.
Fiecare femela depune trei pana la sase oua, care sunt lucioase de culoare gri-deschisa cu pete maro-roscate, iar perioada de incubatie este de 24 de zile. Puii au corpul acoperit cu puf de culoare inchisa, parasesc cuibul imediat de la eclozare, urmandu-si parintii. Aceste pasari obisnuiesc sa-si faca un cuib plutitor din lujere de stuf si trestie aranjate in straturi, sau si-l construiesc in stuful des de pe malul apei.
In general sunt pasari sociabile si pot fi usor domesticite. In unele scrieri este mentionat faptul ca romanii cresteau cocosii sultanului ca pasari de ornament la vilele de lux si nu le foloseau niciodata drept hrana. Alte denumiri ale acestei pasari sunt: cocosul sultanului violet african, gaina violeta de apa, lisita violeta.
Rolul istoric al cocoșului sultanului și simbolismul său în cultură
Cocoșul sultanului nu este doar o specie admirată pentru coloritul său viu și comportamentul sociabil, ci a avut un rol special și în istorie. În Roma antică, aceste păsări exotice erau crescute ca animale de companie decorative, fiind un simbol de statut pentru proprietarii de vile și grădini. Pasărea era apreciată pentru penajul său unic și pentru trăsăturile sale distinctive, iar romanii o considerau o specie prețioasă.
Mai recent, în unele culturi mediteraneene, cocoșul sultanului este privit ca un simbol al regiunilor umede sănătoase, deoarece preferă habitatele bine conservate, bogate în vegetație acvatică și biodiversitate. Această legătură culturală și ecologică subliniază importanța protejării habitatului său natural, pentru a asigura supraviețuirea acestei specii emblematice.
Video – Cocosul sultanului (Porphyrio porphyrio):
