Ostrigarul (Haematopus ostralegus), cunoscut și sub numele de „scoicarul”, este o pasăre emblematică a zonelor de coastă, remarcabilă prin ciocul său lung, roșu și ascuțit.
Ostrigarul (Haematopus ostralegus) este o pasare de apa care traieste in general pe tarmul marii si este cunoscuta sub numele de ,,scoicarul”. Principala caracteristica a acestei specii este ciocul rosu, lung, drept si ascutit, care depaseste cu mult dimensiunea capului. Aceasta pasare migratoare traieste in Europa de Nord-Vest, in Africa de Nord si Est, in Asia Centrala, de Vest si de Est. Poate fi observata relativ usor in zonele de coasta atat dupa ciocul ei rosu stralucitor, cat si dupa sunetele sale asurzitoare.
Caracteristicile fizice ale ostrigarului
Are dimensiunea unei ciori, lungimea de 40-48 cm, greutatea de 400-800 g si deschiderea aripilor de 80-86 cm.
Penajul exemplarelor tinere este maroniu cu negru, ciocul de culoare gri inchis cu nuante portocalii, ochii cu irisul de culoare inchisa, picioarele gri deschis. Penajul pasarilor adulte este in tonuri de alb si negru, intre masculi si femele exista o diferenta de colorit pe zone diferite ale corpului.
Capul, gatul si zona anterioara a pieptului, spatele si coada sunt negre. Aripile sunt predominant negre cu o banda alba, iar in rest coloritul este alb. Picioarele sunt scurte, de culoare rosu-deschis, iar ochii au irisul de culoare rosu-portocaliu.
Dieta și adaptarea la hrănirea pe țărmuri
Hrana sa consta in special din scoici, moluste, melci, viermi, rame, crustacee, lipitori, insecte si larve de insecte. Se foloseste de ciocul puternic pentru a desface scoicile, zdrobindu-le de pietre si nisip, apucand apoi prada din interior. Isi face cuibul in pajisti umede, sau in locuri cu iarba pitica, pe plaje cu nisip si prundis.
Reproducerea și ciclul de viață al ostrigarului
Ostrigarii sunt pasari monogame, perechile se formeaza dupa 4 ani de viata si raman impreuna pana la moarte. Fiecare pereche isi delimiteaza o zona in care cuibareste, isi amenajeaza un cuib intr-o mica adancitura in nisip, intr-o zona cu ierburi sau pietris. Uneori ocupa cuibul parasit de alte pasari, asa procedeaza mai ales exemplarele care traiesc in Siberia.
Femela depune un numar de doua pana la patru oua, de culoare cenusie-galbui cu pete de culoare inchisa, care sunt clocite de ambii parteneri schimbandu-se intre ei, timp de 26-27 de zile. Uneori cuibul si ouale sunt distruse de alte pasari, de pescarusi sau ciori, mai ales daca sunt lasate nesupravegheate, caz in care femela trebuie sa depuna o alta ponta. Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt acoperiti de puf si sunt suficient de bine dezvoltati, incat sa-si urmeze parintii si sa-si ia singuri hrana.
Timp de 6 saptamani pasarile adulte isi tin puii aproape de cuib si aduc hrana in apropierea lor, apoi ei sunt capabili sa zboare si nu mai stau noaptea in cuib. Speranta de viata la aceste pasari este de aproximativ 36 de ani.
Ostrigarul face parte din ordinul Charadriiformes, familia Haematopodidae. Nu este o specie pe cale de disparitie.
Importanța ecologică a ostrigarului
Ostrigarul joacă un rol crucial în ecosistemele costiere, contribuind la menținerea unui echilibru între populațiile de moluște și alte nevertebrate. Prin activitatea sa de hrănire, ostrigarul poate influența structura comunităților marine de pe țărmuri, iar resturile de scoici rămase în urma meselor sale oferă adăpost pentru alte organisme mici.
De asemenea, ostrigarul este un indicator ecologic al sănătății habitatelor costiere, fiind sensibil la poluarea și degradarea acestora.
Video – Ostrigarul (Haematopus ostralegus):
