Ciuful pitic (Otus scops) este o specie de bufnita care traieste in Europa, Asia Centrala si Africa de Nord. Este o pasare migratoare, care la noi in tara apare la sfarsitul lunii martie si pleaca in luna septembrie. Prefera zonele de campie si deal, cu paduri si livezi, insa fiind excelent camuflata, aceasta bufnita poate fi auzita, dar foarte rar vazuta.
Penajul acestei pasari este moale si dens, prezinta niste franjuri pufoase la capatul aripilor, iar culoarea este cenusie sau maronie-roscata, cu mici pete negre, foarte apropiata de nuanta scoartei copacilor. Deseori cand se simte in pericol, obisnuieste sa se intinda si sa se legene ca sa imite ramura unui copac.
Are lungimea corpului de 16-20 cm si greutatea de 60-125 g. Capul este mare si rotund, cu ochi mari, cu globul ocular tubular ce nu poate fi rotit. Are vederea excelanta si auzul foarte bine dezvoltat. Pentru a privi lateral trebuie sa-si roteasca capul, iar privirea binoculara o ajuta sa aprecieze distanta.
Ciuful pitic scoate niste sunete repetate, care se aseamana cu un fluierat pe tonalitati joase. Este in general un vanator de insecte, dar uneori prinde si paianjeni, greieri, lacuste, gandaci, rame, lilieci, reptile, broaste, sobolani si diferite pasari mici. De obicei inghite prada cu totul, iar mai tarziu regurgiteaza parul, penele, oasele si alte parti nedigerabile, sub forma unor ghemotoace.
De obicei aceste pasari de noapte traiesc solitar, foarte rar pot fi vazute in grupuri mici. Isi fac cuiburile in pesteri si scorburi de copaci, uneori in crapaturile stancilor sau ale peretilor cladirilor vechi. In perioada de imperechere, a doua jumatate a lunii aprilie, femela depune trei pana la cinci oua care sunt clocite o perioada de 25 de zile numai de ea, in acest timp masculul ii aduce hrana si sta pe o ramura in apropiere pentru a observa orice posibil pericol.
Sunt pasari monogame, daca una din ele moare in perioada de imperechere, nu isi mai cauta un nou partener. Dupa eclozarea oualor, ies puii care sunt hraniti cu insecte si larve de insecte de ambii parinti. La numai 40 de zile puii reusesc sa zboare si sa-si cate singuri hrana, apoi dupa inca 20 de zile ei parasesc definitiv cuibul si devin independenti. Ajung la maturitate la varsta de 10 luni.
Ciuful pitic face parte din ordinul Strigiformes, familia Strigidae si nu este o specie pe cale de disparitie.
Video – Ciuful pitic (Otus scops):
 este o specie de bufnita care traieste in Europa, Asia Centrala si Africa de Nord.){kind=link}