Pichi este un animal cu platosa care face parte din familia tatuilor. Acestia alaturi de lenesi si furnicari fac parte din grupul xenartranilor, a mamiferelor edentate (cum erau numite inainte). Daca am fi sa le caracterizam in general, am putea spune ca sunt cele mai bizare animale din punct de vedere al aspectului corpului. Trăind solitar în vizuini săpate în solul nisipos, pichiul este un exemplu fascinant de adaptare și reziliență.
Habitatul și adaptările la mediu
Pichi este o specie raspandita intr-un areal format din regiunile de stepa si pampas din sudul Americii de Sud, din Argentina, Patagonia, Uruguay, Chile si Paraguay. Este foarte bine adaptat la mediul arid in care traieste, la solul nisipos si cald. In lunile friguroase de iarna intra intr-o stare de somnolenta, care s-ar asemana cu cea de hibernare, sta ascuns in vizuina sa subterana.
Caracteristicile fizice și armura unică a pichiului
Exemplarele adulte au lungimea corpului de 26-34 cm si greutatea de 1-2 kg. Ca si alte specii de tatui si acesta este greoi datorita platosei care ii acopera si protejeaza corpul de factorii externi.
Aceasta difera de platosa pangolinilor, este mai robusta si alcatuita diferit. Zona de mijloc a platosei prezinta mai multe placi mici lunguiete de forme dreptunghiulare, iar in partea umerilor si posterioara (aproape de coada) are placi patrate sau hexagonale dispuse ordonat in randuri transversale.
Coada este puternica si lunga de 10-12 cm, mai groasa la baza si din ce in ce mai subtire spre varf, acoperita si ea de platosa pentru a fi protejata. Capul este alungit, este si el acoperit de o platosa mai mica, iar botul destul de lung. Urechile sunt relativ mari, au un format ca la porci, iar membrele anterioare si posterioare sunt scurte, terminate fiecare cu cate cinci degete.
Pe partea ventrala corpul este protejat de numerosi peri teposi de culoare gri-inchis sau neagra, care apar si printre placile platosei. Coloritul placilor dorsale este in nuante de maro-inchis cu marginile deschise, in tonuri galbene sau usor albicioase.
Aceste animale traiesc solitar, doar in perioada de imperechere se aduna in grupuri. Sunt diurne si traiesc in vizuini pe care le sapa cu ajutorul ghearelor puternice si ascutite de la degetele membrelor anterioare si posterioare. Vizuinele sunt in forma de tuneluri scurte, in care isi construiesc cate un cuib din materii vegetale.
Dieta variată a pichiului
Hrana lor este alcatuita din insecte, larve de insecte, mici rozatoare, soparle, animale vertebrate, paianjeni si viermi. Avand in vedere faptul ca mananca anumite parti ale plantelor, frunze, radacini, seminte de ierburi si ciuperci, am putea spune ca sunt omnivori si nu insectivori. Pentru a-si usura digestia si a-si completa necesarul de minerale obisnuiesc sa consume si o cantitate redusa de nisip.
Reproducerea și îngrijirea puilor
In lunile august-octombrie are loc perioada de imperechere dintre masculi si femele. Acestia ajung la maturitatea sexuala abia la varsta de 9 luni. Masculii isi apara teritoriul in sezonul de reproducere, devin agresivi, se lovesc intre ei si isi disputa dreptul la imperechere cu femelele. Dupa imperechere, femela are o perioada de gestatie de 2 luni, apoi face unul sau cel mult trei pui.
Acestia sunt ocrotiti de femela, la nastere cantaresc in jur de 100 g. Perioada de alaptare dureaza o luna si jumatate, apoi incep sa manance hrana uscata ca si adultii. In caz de pericol pichi are obiceiul sa-si stranga picioarele sub corp si sa se ghemuiasca, in acest fel el este protejat de armura boltita, lata si groasa, care nu poate fi muscata de dintii multor pradatori carnivori. In alte situatii, cand simte pericolul din timp, fuge rapid si se ascunde in cele mai dese tufisuri, spre a nu fi gasit de inamicul urmaritor.
Pichi este o specie comuna in partea sudica a continentului Americii de Sud. Are denumirea stiintifica de Zaedyus pichiy, face parte din ordinul Cingulata, familia Dasypodidae si traieste in conditii de captivitate pana la 9 ani. Pichi este crescut ca animal de companie doar in Argentina.
Rolul pichiului în ecosistem
Pichiul joacă un rol esențial în menținerea echilibrului ecosistemelor de stepă și pampas. Prin săparea vizuinilor, el ajută la aerisirea solului, favorizând creșterea vegetației. În plus, pichiul controlează populațiile de insecte, inclusiv dăunători agricoli. Deși prădat de mamifere carnivore și păsări de pradă, pichiul contribuie la lanțul trofic, fiind o resursă importantă pentru prădătorii locali.
Curiozități despre pichi
- În caz de pericol, pichiul se poate ghemui complet, iar armura sa solidă devine o barieră impenetrabilă pentru mulți prădători.
- Spre deosebire de alte specii de tatui, pichiul are obiceiul de a intra într-o stare de somnolență în lunile reci, similară cu hibernarea.
- În unele regiuni din Argentina, pichiul este crescut ca animal de companie datorită dimensiunilor mici și naturii sale solitare.
- Vizuinele sale sunt adesea folosite de alte animale mici, oferind adăpost și protecție împotriva prădătorilor.
- Pichiul poate trăi până la 9 ani în captivitate, însă durata de viață în sălbăticie este adesea mai scurtă din cauza numeroșilor prădători.
Video – Pichi (Zaedyus pichiy) in captivitate:
