Pisica lui Geoffroy este o specie nocturna, un mamifer care traieste in diferite habitate din centrul pana in sudul Americii de Sud, in Muntii Anzi, in sudul Braziliei, Paraguay, Argentina, Brazilia de Sud si Bolivia, in general in sudul Patagoniei. Prefera mai ales regiunile impadurite montane, de pampas sau mlastinoase sud-americane.
Deși odinioară numărul său era mult mai mare, pierderea habitatului natural și vânătoarea excesivă au făcut ca această specie să devină vulnerabilă, fiind în prezent protejată prin lege.
Dieta și obiceiurile de vânătoare
Apare si in zonele alpine cu vegetatie redusa. Este un mamifer carnivor foarte lacom cunoscut si cu numele de ocelotul lui Geoffroy, vaneaza mici mamifere – agouti, cobai, sobolani si alte rozatoare – dar si pesti, reptile, insecte si amfibieni. Se catara cu usurinta in copaci, pentru a manca ouale si puii pasarilor, ii ia direct din cuibul lor.
Are un mod de viata nocturn, terestru si ascuns. Prefera sa se deplaseze prin tufisuri rare, iar pentru a se odihni se catara pe ramurile groase ale copacilor si isi alege un loc ferit, in frunzisul acestora. Isi cauta prada pe uscat dar si in apa, inoata in rauri repezi cu usurinta si prinde pestii cu succes.
Caracteristicile fizice ale pisicii lui Geoffroy
Se aseamana cu pisica domestica prin faptul ca scoate sunete asemanatoare, are vocea la fel ca aceasta. La varsta adulta poate avea lungimea corpului de 42-66 cm, inaltimea la umar de 23 cm si greutatea de 2-6 kg. Are capul mic, urechile rotunjite, ochii mari si migdalati, iar botul ca la toate felinele, prevazut cu vibrize pe buza superioara despicata.
Blana este de culoare galbena-aurie cu numeroase pete negre dispuse pe toata suprafata corpului. Pe fata apar dungi negre, pe partea exterioara a urechilor parul este negru, iar pe cea din fata alb. Coada este lunga de 24-36 cm si are inele de culoare inchisa.
Comportamentul social și reproducerea
In perioada de imperechere masculii si femelele se cauta reciproc. In rest traiesc solitar si stau cat mai departe de oameni. Isi delimiteaza fiecare un teritoriu si nu permit vreunui intrus sa se apropie. Femela are o zona mai mica de pana la 4 km, iar masculul are teritoriul de cca. 10 km. Masculul determina inceputul perioadei de reproducere, miroase femela si ii asculta vocalizele pe care le face cand este in calduri.
La fel ca si pisica domestica si aceasta isi marcheaza teritoriul cu urina si isi analizeaza mult partenerul. Perioada de calduri la femela este de 3 zile, timp in care este sensibila la comportamentul masculului de a-i face curte. Imperecherea dintre mascul si femela are loc in copaci. Apoi dupa perioada de gestatie de 72-78 de zile, femela naste 2-3 pui intr-un adapost ce consta dintr-o scorbura sau pestera.
La nastere puii au greutatea de pana la 100 g, sunt orbi si neajutorati, au nevoie de ajutorul femelei. Aceasta ii alapteaza pana la 3 luni, apoi puii invata sa-si vaneze prada singuri. Masculul nu participa la cresterea puilor, el isi continua viata solitar. Daca se intampla ca puii sa fie omorati de animalele salbatice carnivore, femela se imperecheaza din nou si face o alta serie de pui.
Pisica lui Geoffroy are denumirea stiintifica de Felis geoffroyi, face parte din ordinul Carnivora, familia Felidae si este o specie vulnerabila pe cale de disparitie. Numarul de exemplare a scazut foarte mult in ultimul timp din cauza pierderii habitatului natural si vanatului intensiv pentru pielea ei (care era folosita la fabricarea hainelor de blana). In prezent aceasta specie este ocrotita prin lege, vanatoarea ei este interzisa. Speranta de viata la pisica lui Geoffroy este de aproximativ 14 ani.
Rolul ecologic al pisicii lui Geoffroy
Pisica lui Geoffroy joacă un rol important în ecosistemele sud-americane, contribuind la controlul populațiilor de rozătoare și alte specii mici care ar putea deveni dăunătoare. Prin vânătoarea de păsări și amfibieni, menține un echilibru sănătos în lanțul trofic.
În același timp, fiind o specie aflată la baza lanțului trofic al prădătorilor mari, pisica lui Geoffroy este vulnerabilă la pierderea habitatului și la presiunile ecologice. Conservarea acestei specii este esențială nu doar pentru protejarea biodiversității locale, ci și pentru menținerea stabilității ecosistemului din regiunile unde trăiește.
