Descoperit in anul 1910 in Texas, a uimit oamenii de stiinta prin creasta semicirculara, aflata pe spate, mai ales ca aceasta era asemanatoare cu cele ale pelicozaurilor Dimetrodon si Edaphosaurus, cu toate ca nu exista nicio legatura intre ei.

Prezenta crestei este doar o dovada a modului cum aceste creaturi au evouat in acelasi mod. A trait in Permian, perioada care a inceput in urma cu 299 de milioane de ani si s-a incheiat acum 251 de milioane de ani. Numele i-a fost oferit in anul 1911, de catre paleontologul Samuel Wendell Williston.

Amfibianul Platyhystrix nu era foarte mare, corpul sau masura 1 metru in lungime impreuna cu coada, insa corpul sau era compact, iar toata greutatea era sustina de membre lungi si puternice, care sugerau ca acesta petrecea mai mult timp pe uscat decat pe apa. Asemeni altor amfibieni din familia Dissorophidae, din care acesta face parte, alaturi de amfibianul Cacops, era foarte bine pregatit pentru a putea supravietui pe uscat, chiar daca petrecea mai mult timp in mediul acvatic. Astfel, prefera campiile si zonele intinse.

Spatele amfibianului Platyhystrix era protejat de o carapace, care avea forma unor placi, si era formata din oase dermice. Creasta semicirculara era situata deasupra prelungirilor vertebrelor de pe spate, iar printre aceste prelungiri se afla intinsa o vela pieloasa, care juca un rol important in mentinerea temperaturii organismului constanta.

Citește și:  Rinocerul de Sumatra (Dicerorhinus sumatrensis), cel mai mic rinocer din lume

Fiind animale cu sange rece, care nu puteau produce caldura in interiorul corpului, depindeau de caldura din mediul inconjurator. Astfel, fiind dotati cu acest organ, se puteau deplasa si prin zonele mai reci, fara sa  le scada temperatura corpului.

Asa cum se intampla la creaturile care aveau acest organ, este posibil, ca si la amfibianul Platyhystrix sa functioneze si ca un organ cu care se atrageau partenerii pentru imperechere. O alta caracteristica a acestui amfibian o reprezinta craniul de mari dimensiuni, care dispunea de o structura puternica.

Forma capului acestuia semana cu o broasca, iar dintii sai conici sugereaza ca era un carnivor. Din cauza faptului ca petrecea mai mult timp pe uscat, decat in mlastini, precum alti amfibieni, hrana lui nu era alcatuita din peste, ci din insecte si animale mici.

Fiind de dimensiuni reduse, in comparatie cu alti amfibieni, se presupune ca amfibianul Platyhystrix putea alcatui prada unor animale mai impunatoare, cum este amfibianul Eryops, sau alte reptile carnivore uriase, specifice climatului mai secetos din Permian. Oricum a fi fost, acest amfibian este un caz aparte al modului cum au evoluat, pentru a supravietui, animalele.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.