E greu sa ramai neimpresionat de pradatorii uriasi care se afla in prezent in varful lanturilor trofice. Casalotul, ursul polar, tigrul Siberian, marele rechin alb, se dovedesc a fi niste pradatori extrem de eficienti multumita atat marimii lor, cat si simturilor si agilitatii specifice, asa incat rareori exista scapare in fata lor.

Si totusi, aceste fiinte care pupuleaza cosmarurile multora, ar ajunge in mod sigur prada adevaratilor dragoni si grifoni care ne-au populat planeta, din fericire cu mult timp inainte de aparitia omului ca specie dominanta. Din fericire pentru noi.

Jaekelopterus rhenaniae
Jaekelopterus rhenaniae

Primul dintre acesti pradatori uriasi nici macar nu era un vertebrat. Jaekelopterus rhenaniae era un tip de scorpion marin, neinarmat cu un ac otravitor ca micile-i rude contemporane, ci semanand mai mult cu un homar. Jaekelopterus inota in marile de acum 390 de milioane de ani si era in fruntea lantului trofic acvatic, ajungand la 2 metri si jumatate si hranindu-se cu orice intalnea in cale, de la pesti la rude mai mici ale sale.

Megalodon
Megalodon

Si daca tot am mentionat pestii, din randul lor vine un alt reprezentant al pradatorilor uriasi care ar face monstrul din “Falci” sa para un pestisor auriu. Megalodon (din greaca unde “mega” = mare. Iar “odon” inseamna dinte) ajungea la lungimea de 16 metri si greutatea de pana la 40-50 de tone. Un om adult ar putea sta fara problema in picioare in deschiderea gurii unui exemplar adult.

Multa vreme, pana acum 1,5 milioane de ani, nu a avut concurenta in ceea ce priveste hrana, care consta in rechini mai mici, stramosi ai balenelor de astazi si alte organisme maritime. Odata cu racirea apelor, balenele au inceput sa dispara, dezvoltandu-se cele pradatoare, tip casalot. Fiind mamifere, au facut fata schimbarilor, in timp ce numai rechinii de dimensiuni mici au supravietuit. Din acesti pradatori uriasi au mai ramas doar dintii de pana la 18 centimetri, tesutul cartilaginos care alcatuia restul tesutului nerezistand factorilor de mediu.

Tyrannosaurus Rex
Tyrannosaurus Rex

Desi marile nu erau nici pe departe un loc sigur de viata, nici pe uscat situatia nu era mai buna. Pe vremea dinozaurilor, cu peste 65 de milioane de ani in urma, specii uriase cutreierau planeta in cautare de hrana. Desi poate cel mai faimos dinosaur dintre toti este Tyrannosaurus Rex, a existat un paradator si mai mare decat acesta, Spinozaurul.

Numele ii vine de la creasta pe care o avea pe spate, trebuind sa fi fost o aparitie destul de infricosatoare la lungimea sa de peste 16 metri si masa de peste 7 tone. Din pacate pentru cineastii care vor sa fie exacti din punct de vedere stiintific, cei doi pradatori uriasi nu s-au intalnit niciodata, existand pe continente diferite.

Citește și:  Dinozaurul Kotasaurus, cel mai vechi sauropod cunoscut
Giganotozaurul
Giganotozaurul

Un alt urias care a fost descoperit de paleontologi este Giganotozaurul, un monstru foarte similar cu Tyrannosaurus Rex, dar ceva mai mare, ajungand la 13 metri lungime si peste 10 tone. A dominat zonele unde traia, pana la disparitia finala a dinozaurilor de pe planeta.

Quetzalqoatlus
Quetzalqoatlus

Si daca si uscatul se dovedea a fi un loc foarte periculos pentru un ierbivor, pericolul putea veni si din cer. Aici trebuie mentionati niste pradatori uriasi care se puteau masura fara probleme cu aeroplanele. Este vorba de Quetzalqoatlus, o specie de pterodactil ce isi trage numele de la zeul aztec Quetzalqoatl, reprezentat sub forma unui sarpe cu pene.

Acestuia i se aduceau sacrificii umane pentru a fi imbunat, fiind mult mai crud decat fiinta cu acelasi nume, ce se hranea probabil cu peste sau cadavre. Quetzalqoatlus este cea mai mare fiinta care a zburat vreodata, avand o deschidere a aripilor de 9 metri. Desi inofensiv pentru majoritatea fiintelor, trebuie sa fi fost o priveliste impresionanta in timpul zborului.

ursul cu botul scurt
ursul cu botul scurt

Dupa disparitia dinozaurilor lumea nu a devenit nicidecum un loc mai sigur in fata unor pradatori uriasi in cautare de hrana. La categoria mamifere ursul cu botul scurt isi merita cu prisosinta locul 2. Era de doua ori mai mare decat un urs grizzly din ziua de azi, ajungand la 900 de kilograme si depasind 3 metri.

Andrewsarchus
Andrewsarchus

Insa in Mongolia de astazi, in urma cu peste 36 de milioane de ani in urma, a existat cel mai mare carnivor din lumea mamiferelor. Se numea Andrewsarchus si semana vag cu o hiena gigantica. Se hranea cu orice putea prinde, folosindu-se de coltii puternici atasati de craniul ce putea atinge 1 metru lungime. Ajungea fara problema la o tona greutate, asa ca aproape sigur nu avea concurenta in lumea in care traia.

Nici pasarile nu erau inofensive in trecut, o dovedesc pasarile terorii (Phorusrhacide). Mai multe specii au trait pe continentul american, avand o adaptare atat de buna la mediu incat au supravietuit cateva zeci de milioane de ani. Se hraneau cu alte pasari, mamifere, etc, pe care le prindeau si sfasiau cu ajutorul ciocului puternic si inconvoiat, cu margini ascutite ca ale unui cutit.

Pasarile ajungeau la o inaltime de peste 3 metri si aveau o conformatie asemanatoare cu a unui strut. Alerga cu 48 de kilometri pe ora asa ca scaparea era dificila, privelistea unei asemenea pasari atacand justificandu-i pe deplin numele oferit.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.