Prigoria europeană (Merops apiaster) este una dintre cele mai spectaculoase păsări migratoare din Europa, recunoscută pentru penajul său viu colorat și zborul agil.
Prigoria europeana este o pasare migratoare cu penaj viu colorat, raspandita in regiunile insorite cu arbori si arbusti din Europa, Africa de Nord si Sud. Toamna tarziu aceasta pasare migreaza spre zonele sudice si vestice ale Africii Centrale pentru a ierna.
Caracteristicile fizice ale prigoriei europene
Are corpul cu lungimea de 30 cm si greutatea de 70 g. Poate fi recunoscuta usor dupa penajul multicolor si forma alungita a corpului. Pe partea dorsala penajul este maroniu galbui in partea superioara si predominant verzui in partea inferioara a spatelui.
Aripile sunt lungi, au coloritul in nuante de verde si maro pe partea exterioara si nuante de gri-cenusiu-galbui pe partea interioara, marginile aripilor sunt negre, iar coada este verde-maronie.
Pe crestetul capului penajul este maroniu, in zona ochilor apare o dunga neagra orizontala, iar gusa este galbena marginita de o banda neagra. Pe partea ventrala penajul este vernil, iar deasupra ciocului apare o zona deschisa, alb-galbuie.
Pe partile laterale ale capului apar ochii mari, cu irisul de culoare maronie. Ciocul este negru, lung, drept si ascutit. Picioarele sunt scurte, subtiri, au degete mici si gheare ascutite.
Reproducerea și îngrijirea puilor
Aceste pasari clocesc in colonii si isi depun ouale in vizuini ce se aseamana cu niste tuneluri sapate chiar de ele in sol, in dunele de nisip, pe malurile raurilor sau pantele de coasta. In perioada lunilor aprilie-iulie fiecare femela depune 6-7 oua albe in cuibul amenajat in vizuina si le incubeaza impreuna cu masculul timp de 20 de zile.
Dieta și tehnicile de vânătoare ale prigoriei
Dupa eclozarea oualor apar puii care sunt hraniti si ocrotiti de ambii parinti. La aceasta specie femela depune o singura ponta pe an. Hrana acestor pasari consta din insecte, lacuste, gandaci, libelule, albine, fluturi si viespi. Au obiceiul sa prinda insectele din zbor iar la unele le pot scoate veninul prin strangerea acestora cu ciocul si frecarea lor de crengile copacilor.
Prigoria europeana are denumirea stiintifica de Merops apiaster, face parte din ordinul Caraciiformes, familia Meropidae si nu este o specie in pericol de disparitie.
Rolul ecologic al prigoriei europene
Prigoria europeană joacă un rol esențial în ecosistemele în care trăiește. Fiind un prădător activ de insecte, aceasta ajută la controlul populațiilor de dăunători, cum ar fi lacustele și viespile.
În același timp, prin consumul de albine și polenul prezent pe acestea, prigoria contribuie indirect la dispersarea polenului între flori, sprijinind biodiversitatea vegetală. Totuși, acest comportament a generat conflicte cu apicultorii, care consideră că prezența prigoriilor poate afecta producția de miere.
Video – Prigoria europeana (Merops apiaster):
