Tegu negru este o reptila care traieste in regiunile cu savane si paduri tropicale dar si zonele de coasta sau pe malul fluviilor din centrul si nordul Americii de Sud, in Argentina, Paraguay, Columbia, Guyana, Amazon si Venezuela. Se aseamana cu monitorii (soparle din Africa, Asia si Australia), este mai mare decat soparlele cu coada-bici si reprezinta una din cele mai impresionante si mari specii din America de Sud.
Cu un comportament omnivor și un aspect distinctiv, tegu negru este adaptat la viața terestră și joacă un rol important în ecosistemele sale native.
Descriere fizică și caracteristici distinctive
Are corpul alungit acoperit cu solzi mici si desi, in nuante de culori maronii cu reflexii albastrui si dungi sau pete transversale crem-galbui. Capul este lung cu botul ascutit, ochii mari cu irisul de culoare neagra sau maro. Coada are cam aceeasi lungime ca si corpul, este groasa si putin aplatizata.
Membrele anterioare sunt mai mici decat cele posterioare, au degete lungi si gheare ascutite, folosite la sapat in termitiere, dar si ca arme de aparare in caz de pericol cand este atacat de un mamifer pradator. Coada are si ea rol in aparare, poate fi miscata in scopul de a lovi cu ea ca si cum ar avea o maciuca.
Comportamentul alimentar și dieta
Habitatul acestui animal este terestru, prefera zonele cu poieni si luminisuri de padure. Hrana sa este ca a unei reptile omnivore, consta din mici vertebrate, broaste, oua de pasari si insecte, dar si din plante, frunze si fructe.
Reproducerea și dezvoltarea puilor
In perioada de imperechere masculul musca gatul femelei iar aceasta isi arata disponibilitatea ridicand coada si clatinand din cap. Femela depune 4-32 de oua in cuiburi de termite unde acestea stau la adapost si pot fi incubate la cald. Dupa o perioada de 12-13 saptamani ouale eclozeaza si apar puii de tegu care cantaresc cca. 18-20 g fiecare.
Puii cresc destul de greu, abia dupa un an masoara jumatate din lungimea adultilor. Principalii lor dusmani sunt mamiferele si pasarile rapitoare. Speranta de viata la tegu negru este de aproximativ 10 ani.
Soparla tegu are denumirea stiintifica de Tupinambis teguixin, face parte din ordinul Squamata, familia Teiidae si nu este o specie pe cale de disparitie.
Adaptările fiziologice ale tegu negru
Tegu negru este echipat cu adaptări remarcabile care îi permit să prospere în diferite habitate. Solzii săi mici și deși oferă protecție împotriva mediului aspru, iar ghearele puternice îi permit să sape în sol pentru a găsi hrană sau adăpost.
Coada lungă și musculoasă este folosită atât pentru echilibru în timpul deplasării, cât și ca armă defensivă. În plus, capacitatea de a-și varia dieta îi asigură supraviețuirea în perioadele de resurse limitate.
Rolul tegu negru în cultura locală
În unele comunități sud-americane, tegu negru este apreciat nu doar ca parte a faunei locale, ci și ca sursă de hrană. Cu toate acestea, există inițiative de conservare care încearcă să reducă impactul vânătorii asupra populațiilor de tegu negru, promovând importanța acestuia pentru biodiversitate.
Video – Tegu negru (Tupinambis teguixin):
