Scincida berbera este cea mai mare soparla din genul scincindelor. Este distribuita in regiunile din Orientul Mijlociu, nordul Africii, vestul Asiei dar si America de Nord si de Sud. Gama a fost extinsa in Arabia Saudita, Tunisia, Algeria, Uzbekistan, nord-vestul Indiei si Cipru.
Descriere fizică și dimensiuni ale Scincidei berbere
Are corpul robust, de forma cilindrica, puternic aplatizat, cu lungimea de 40-45 cm. Intregul ei corp este acoperit de piele groasa si solzi mici, desi, netezi si luciosi, iar coloritul este impresionant, in nuante deschise albastre cenusii stropite cu pete portocalii pe partea dorsala si galbui sau alb-cenusiu pe partea ventrala. Picioarele sunt scurte si subtiri, se termina cu degete lungi si gheare ascutite.
Comportament și dietă
Scincida berbera isi petrece timpul sapand galerii la baza arbustilor, in terenurile cultivate cu sol bine drenat sau in zonele semi-desertice. Are capacitatea de a alerga iute si de a inota cu rapiditate, cand este in pericol sare in apa si se ascunde printre plantele acvatice sau pietre, sau se refugiaza in vizuina.
Destul de rar sta la soare sa se incalzeasca, mai mult prefera sa stea la umbra sa se ascunda de caldura amiezii, iar cand ploua sau temperaturile sunt scazute nici nu mai iese din vizuina. Scopul ei la suprafata solului este de a-si cauta hrana care consta din mici nevertebrate, paianjeni, insecte, melci si alte specii de soparle de dimensiuni reduse. Ocazional mananca si anumite parti fragede ale plantelor.
Reproducere și ciclul de viață
In perioada de imperechere masculul si femela pot fi vazuti impreuna. Masculii sunt teritoriali, foarte agresivi, se lupta intre ei pentru dreptul la imperechere cu femelele. Reproducerea este ovipara, femela depune dupa 5-6 saptamani de la imperechere un numar de 3-20 de oua in vizuina si sta incolacita in jurul lor pana in momentul in care acestea eclozeaza.
Scincida berbera are denumirea de Eumeces schneiderii, face parte din ordinul Squamata, familia Scincidae si nu este o specie in pericol de disparitie, numarul de exemplare este mare atat in Africa cat si in Asia.
Adaptările Scincidei berbere la mediul arid
Scincida berbera a dezvoltat numeroase adaptări pentru a supraviețui în condiții dificile. Pielea sa este acoperită de solzi care reduc pierderea de apă, iar corpul său cilindric îi permite să se strecoare cu ușurință printre pietre și rădăcini.
De asemenea, obiceiul său de a evita soarele puternic și de a-și căuta hrana în zori sau în amurg contribuie la menținerea hidratării. Această șopârlă poate stoca grăsime în coadă, folosind-o ca rezervă de energie în perioadele de secetă prelungită.
Rolul Scincidei berbere în ecosistem
În mediul său natural, Scincida berbera joacă un rol important în menținerea echilibrului ecologic. Ca prădător, contribuie la controlul populațiilor de insecte și nevertebrate.
În același timp, fiind o pradă pentru șerpi și păsări răpitoare, această șopârlă susține lanțul trofic al regiunilor aride. Interacțiunea sa cu solul, prin săparea galeriilor, ajută la aerisirea și fertilizarea acestuia, sprijinind indirect dezvoltarea vegetației locale.
Video – Scincida berbera (Eumeces schneiderii):
