Cu o rezistenta inumana, aproape cruda, scriitorul Marin Preda a trecut pe hartie imaginea vietii care il stapanea cu atata ardoare, o imagine singuratica si, in acelasi timp, problematica, dar nicidecum insolita. Cu toate acestea, a fost un pamantean, care, asa cum a scris si academicianul Eugen Simion, nu si-a asumat “sarcina lumii”, ci mai degraba “sarcina umana”. Prin aceasta asumare, in special a propriei conditii si a scrisului, a ramas om in fata hartiei.

La 5 august 1922, in comuna Silistea Gumesti din judetul Teleorman, avea sa se nasca scriitorul Marin Preda, fiul Joitei Preda si al lui Tudor Calarasu. Parintii lui nu si-au legalizat casatoria si, cu toate acestea, cuplul a decis ca baiatul sa ia in cele din urma numele mamei. Scriitorul roman a urmat scoala primara din comuna natala, mai precis incepand cu anul 1930 pana in 1934, iar din 1934 pana in 1937, ciclul secundar la aceeasi scoala din Silistea Gumesti. Un an mai tarziu, Marin Preda accepta sa se transfere la Scoala Normala din Cristur-Odorhei, deoarece scoala la care invata la acel timp se desfiintase. Insa acesta nu a fost singurul impediment in educatia tanarului, intrucat in 1940 (sau chiar in 1939), Cristur-Odorhei devine teritoriu ocupat ca urmare a Dictatului de la Viena si Preda trebuie sa se mute iarasi. Astfel, alege sa se mute la o scoala din capitala, si-anume, Scoala Normala din Bucuresti.

Interesat din ce in ce mai mult de literatura, scriitorul Marin Preda ajunge sa intre in cercurile gruparii literare “Albatros”. Drept urmare, acesta trimite doua texte la revista “Albatros”, insa, din nefericire, publicatia a fost suspendata si textul ales de redactie nu a mai fost niciodata publicat. Cu toate acestea, Preda scrie poezie “Intoarcerea fiului ratacit” pentru volumul colectiv al aceleiasi reviste, “Sarma ghimpata”, insa, din pacate, nu reuseste sa treaca de filtrul cenzurii. In sfarsit, in 1942, scriitorul debuteaza in revista Timpul, cu proza “Parlitu’”. Incepand cu anul 1943, Marin Preda incepe sa frecventeze cenaclul Sburatorul al lui Eugen Lovinescu. In acele vremuri severe, scriitorul Marin Preda avea nevoie de un loc de munca stabil, mai ales ca dupa ce si-a terminat stagiul militar, situatia se schimbase intr-atat, incat ii era foarte greu sa supravietuiasca. Astfel, la recomandarea lui Ion Vinea, se angajeaza ca secretar de redactie la Evenimentul zilei. Pana in 1946, este si corector la revista Timpul si Romania libera. Tot in acelasi an, adica in 1946, isi arata intentia de a participa la un concurs de debut literar, organizat de editura Cultura Nationala, drept pentru care a pregatit volumul de povestiri “Intalnirea din pamanturi”. Din nefericire, nu castiga. Cu toate acestea, doi ani mai tarziu, acest volum este publicat la Cartea Romaneasca sub acelasi titlu. Cum era de asteptat, cartea a starnit numeroase controverse, intrucat nu se plia pe dorintele ideologiei comuniste. Acesta a fost si motivul, se pare, pentru care publica “Ana Rosculet”, la Editura pentru Literatura si Arta, Bucuresti, adica pentru a nu se mai afla sub ochii comunistilor. De fapt, o parte dintre acestia l-au acuzat ca nu coincide cu regimul instaurat, cu politicile promovate de comunism.

Citește și:  Istoricul, enciclopedistul, academicianul şi omul politic român Nicolae Iorga și sfârșitul tragic al acestuia
foto: literarybook.wordpress.com

Dupa ce in anul 1952 publica nuvela “Desfasurarea” (Editura de Stat pentru Literatura si Arta, Bucuresti), volumul scriitorului este distins cu Premiul de Stat. Doi ani mai tarziu, in 1954, se casatoreste cu poeta Aurora Cornu, iar aceeasi nuvela distinsa cu Premiul de Stat este ecranizata, in acele vremuri, acest fapt fiind mai mult decat o simpla reusita. Astfel, scriitorul Marin Preda incepe sa-si contureze o identitate literara.

Ceea ce a urmat nu a fost decat o consecinta a talentului sau, astfel ca, in anul 1955, ii apare romanul “Morometii”, una dintre cele mai importante opere literare din perioada postbelica. “Morometii” a inceput sa ia nastere inca din anul 1949, cand a devenit si membru al Uniunii Scriitorilor. Romanul a fost distins in 1957 cu Premiul de Stat. Un an mai tarziu, divorteaza de prima sotie si se casatoreste cu Eta Vexler, de care, in 1966, divorteaza. Inainte insa, alaturi de Eta, sotia lui, in anul 1965, traduce cartea unuia dintre cei mai prolifici autori francezi, si anume “Ciuma”, de Albert Camus. In 1967, apare volumul al doilea al romanului “Morometii” si devine si Vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor. In sfarsit, in anul 1970 traduce romanul “Demonii” de F.M. Dostoievski, alaturi de Nicolae Gane. Dupa ce publica romanul “Delir”, scriitorul Marin Preda incepe sa scrie “Cel mai iubit dintre pamanteni”, cea mai apreciata opera a sa. La 16 mai 1980, moare la Mogosoaia si este inmormantat in Cimitirul Bellu din Bucuresti.

Cum operele sale erau usor subversive, de-a lungul vremii, au aparut nenumarate teorii ale mortii scriitorului. Deci, din nefericire, “Cel mai iubit dintre pamanteni” a fost, spun unii, motivul pentru care scriitorul s-a stins din viata. A fost, ce-i drept, un paradox al vietii, chiar si pentru Marin Preda.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.