Familia Asilidae din ordinul Diptera cuprinde o mare varietate de muste de prada, aproximativ 5000 de specii de muste-hoate. Aceste specii sunt pradatori lacomi, indiferent daca ne referim la exemplarele adulte sau la larve.
Răspândirea geografică și adaptările ecologice
Indiferent de mărimea prăzii, muștele-hoațe folosesc o combinație de agilitate, forță și adaptabilitate pentru a-și asigura supraviețuirea în habitate variate, de la păduri tropicale la zone aride.
Toate speciile au un mod special de a distruge prada, isi folosesc trompa lunga si ascutita ca o tepusa si o indreapta inainte, strapunge brusc prada apoi ii injecteaza o substanta toxica, de forma unei salive paralizante.
Dupa ce insecta a fost amortita, musca ii soarbe continutul corpului acesteia. Acest comportament de vanatoare se aseamana cu oarecum cu cel al libelulei si nu da aproape niciodata gres. Unele muste ataca chiar si insecte mai mari decat ele, iar pentru alte specii, paianjenii sunt o prada preferata. Majoritatea mustelor-hoate traiesc in regiunile tropicale si subtropicale.
Caracteristicile fizice și stilul de vânătoare al muștelor-hoațe
Ele apar pe toate continentele, doar in Antartica lipsesc complet. Prefera tot felul de habitate, dar mai ales cele cu paduri tropicale si subtropicale si au dimensiunea corpului cuprinsa intre 0,3-5 cm.
Exista si specii care prefera regiunile aride, desertice si semi-desertice, iar unele traiesc doar in zona mlastinilor si padurilor umede. Unele specii sunt foarte robuste, altele din contra sunt mici si delicate. Aspectul lor in general se aseamana cu cel al unei albine. Capul este lung, ochii sunt compusi, trompa ascutita, dar diferita de cea de la tantari.
Astfel de specii colonizeaza in general in zonele deschise, in poieni, zboara mai ales in locuri cu temperaturi ridicate, mai mare de 20 grade Celsius. Hrana lor consta in principal din insecte, pe care le vaneaza de cele mai multe ori din aer, le prinde ferm cu ajutorul picioarelor din fata. In perioada de imperechere copulatia dintre mascul si femela are loc pe sol sau in aer, in functie de fiecare specie in parte.
Ciclu de viață – de la ou la prădător aerian
La cateva zile femela depune ouale in lemnul putred, in interiorul plantelor sau in stratul superficial al solului. Culoarea acestora variaza foarte mult, de la alb la galben si maroniu.
Dupa eclozarea oualor apar larvele care devin pradatori activi ca si adultii, se hranesc in special cu larve de insecte. La unele specii dezvoltarea larvelor poate dura si cativa ani, la altele insa perioada este mai scurta, ele ajung rapid in faza finala de adult, desi au mai multe stadii larvare.
Una dintre cele mai populare specii din Australia este musca-hoata Blepharotes Splendidissimus. Aceasta se remarca prin smocurile de par ca niste discuri care apar pe suprafata abdomenului aplatizat, de culoare inchisa. Aripile sunt bine evidentiate, in nuante maronii-deschise, au anvergura mare. Picioarele sunt lungi, robuste, negre, acoperite de perisori.
Specii emblematice din familia Asilidae
Familia Asilidae include specii precum Blepharotes splendidissimus din Australia, renumită pentru aspectul său unic, cu smocuri de păr pe abdomen. În America de Nord, specia Promachus vertebratus este recunoscută pentru dimensiunile sale mari și capacitatea de a vâna insecte de mărime similară.
În regiunile tropicale, specia Laphria thoracica este un prădător prolific, adaptat pentru a captura o varietate largă de prăzi. Aceste specii ilustrează diversitatea extraordinară a familiei Asilidae.
Muștele-hoațe și interacțiunea cu mediul
Muștele-hoațe sunt indicatori ecologici importanți, prezența lor sugerând un ecosistem sănătos. Ele sunt sensibile la modificările habitatului, cum ar fi defrișările sau schimbările climatice. În plus, prin controlul populațiilor de insecte, ele susțin polenizarea indirectă, oferind un exemplu al modului în care prădătorii pot avea un impact pozitiv asupra biodiversității.
