Staatsoper – Opera de Stat din Viena – a fost, de aproape 150 de ani, centru al vietii culturale vieneze, un loc fermecator prin intermediul caruia un oras de arta a respirat mai bine de un secol, s-a exprimat si a manifestat tendintele de innoire, fie ea radicala, ca o revolutie artistica, fie treptata, toate aceste sentimente fiind puse in ritmul clasic al muzicii. De fapt, asa a si luat fiinta acest loc minunat, prin decizia luata in anul 1857 de catre imparatul Franz Iozef. Acesta a anuntat atunci ca doreste o innoire a Vienei, respectiv sa construiasca o serie de cladiri publice si cateva bulevarde. Chiar si la acel moment, dupa cum bine stim, Viena era un oras popular cu o reputatie muzicala de exceptie, insa cu toate acestea nu avea niciun obiectiv care sa o introduca in randurile oraselor ce detineau o opera impresionanta. Intr-o oarecare masura, s-a dorit crearea unui rival indeajuns de puternic cat sa concureze cu ceea ce Londra sau Parisul oferea.

Astfel, s-a construit o cladire magnifica, lucrarile de constructie fiind demarate in anul 1863. Acestea au fost finalizate in anul 1869, dupa care a fost data in folosinta. Impresionanta structura s-a inaltat la marginea unui bulevard nou, aflat in jurul centrului orasului. In prezent, aceasta cladire este una dintre cele structurile emblematice pentru orasul Viena, un edificiu de o eleganta desavarsita, respectiv de o frumusete sofisticata.

Aici, functiona pe atunci o institutie care la inceput s-a numit Teatrul de Curte Imperial. Cei care au desemnati cu proiectarea impresionantului edificiu au fost arhitectii Eduard van der Null si August Sicard von Sicardsburg, care s-au luptat pentru acest proiect, in cadrul unui concurs, cu multi alti arhitecti, aceasta competitie avand loc in 1858, cu un mai tarziu de la anuntul facut de imparatul Franz Iozef.

Putin mai tarziu, cei doi au incetat din viata, in acest fel, neputandu-si vedea planurile duse la bun sfarsit, asa cum cel mai probabil isi doreau. De fapt, amandoi au murit in anul 1968, la putin timp dupa ce fusesera dur criticati de vienezi. Este cunoscut sarcasmul unor vienezi care nu pierdeau ocazia sa critice realizarile celorlalti. Atunci, au existat voci care au criticat stilul neorenascentist al cladiri. In sfarsit, teatrul a fost deschis la 5 mai 1869, punandu-se in scena spectacolul Don Giovanni de Mozart. Si cu toate ca unii vienezi au criticat stilul cladirii, atunci cand s-a inaugurat teatrul s-au ingramadit toti sa participe, chipurile, la spectacolul Don Giovanni. Colonadele din jurul cladirii erau pline de oameni imbracati eleganti, curiosi mai degraba sa vada interiorul.

Iar reactiile acestora au fost pe masura. In primul rand, au ramas impresionati de foaier si de frumoasa scara interioare. Un alt exemplu al grandorii si elegantei este si o sala laterala, initial numita Gobelinsaal – Sala Goblenurilor. Aceasta sala a fost mai apoi redenumita Sala Gustav Mahler, dupa compozitorul boemiano-austriac. Aici, se afla si niste superbe goblenuri ce cuprind scene din Flautul fermecat al lui Mozart, acestea atarnand de peretii Salii Gustav Mahler.

Pe langa aceste frumuseti, vizitatorii mai pot vedea la Staatsoper si un salon de ceai, in care imparatul Franz Iozef petrecea cateva momente cu oaspetii sai in timpul pauzelor dintre acte. Din nefericire, ca multe alte edificii importante din Austria, si Staatsoper – Opera de Stat din Viena – a suferit grave avarii in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial. A fost, in schimb, restuarata si redeschisa la 5 noiembrie 1955, cand s-a pus in scena opera Fidelia de Beethoven.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ