„Arta Războiului” scrisă de Sun Tzu este considerată cea mai importantă lucrare în ceea ce priveşte teoria militară în China antică şi este una dintre cele mai influente cărţi chinezeşti la nivel mondial. Ideile de strategie, precum şi cele filosofice descrise în ea sunt aplicate în armată, politică şi la nivel economic.
A fost scrisă acum mai bine de 2500 de ani, este una dintre primele cărţi despre teorie militară şi rămâne cea mai cunoscută din lume. Cartea lui Sun Tzu, alături de lucrările lui Confucius, este una dintre cele mai bune lucrări ce au apărut în urma a mii de ani de inovaţie chineză.
Sun Tzu trăia în zona statului Qi într-o perioadă zbuciumată din istoria Chinei, când diferite state se luptau pentru putere. Acesta a fost un strateg militar, general şi consilier, ocupaţie ce se bucura de mare căutare în acea perioadă de război şi inovaţie militară.
Înainte de invazia statului Qi, Sun Tzu a fugit pe domeniul Wu. Aici, regele Wu l-au numit general în armata sa. A avut parte de o carieră militară victorioasă, devenind o figură importantă a eroismului Wu. La sfârşitul carierei, acesta şi-a rezumat experienţa militară acumulată pe parcursul războaielor purtate.
Acest rezumat avea să devină “Arta războiului”. Aici el discută despre normele militare, strategiile şi tacticile de bază; cartea avea să fie împărţită în 13 capitole, fiecare tratând un subiect militar separat. De exemplu, în capitolul “Strategia” se explică sub ce circumstanţe ar trebui să se intre în război. Sun Tzu descrie legătura dintre război, politică şi economie şi enumeră factorii ce trebuie luaţi în considerare atunci când se decide intrarea în război (politica, avantajele geografice, generalii, sistemul juridic şi ocazia favorabilă).
De asemenea, Sun Tzu ţine să sublinieze necesitatea de a menţine costurile unei victorii la un nivel cât mai scăzut posibil. Aceasta înseamnă că modul ideal de a obţine o victorie este fără o luptă pe câmp; cucerirea obiectivelor inamice nu ar trebui făcută cu o ofensivă de mare amploare iar inamicul ar trebui distrus fără un război de lungă durată. Sun Tzu accentuează faptul că o victorie cu costuri scăzute poate fi obţinută numai prin inventivitate şi îndemânare.
Potrivit ideilor sale, o strategie politică este cea mai bună tactică pentru obţinerea victoriei, strategie în urma căreia un inamic este transformat într-un aliat. Aceasta este urmată de o victorie obţinută pe cale diplomatică, în care forţa militară nu este folosită. Victoria obţinută prin forţă militară este abia a treia metodă dorită. În viziunea sa, atacarea oraşelor inamice este o tactică neînţeleaptă, deoarece trebuie luată în considerare nu numai forţa oraşului, ci şi cea a armatei inamice.
În capitolul “Utilizarea spionajului” se explică necesitatea utilizării spionilor înaintea trimiterii armatelor. Scopul lor este de a măsura pericolele, pentru a obţine informaţii cu privire la puterea şi locaţia forţelor inamice, de a culege date despre teren şi loialitatea populaţiei locale. Doar atunci poate avea un general toate informaţiile necesare pentru a duce o campanie militară eficientă. Iar contra spionajul ar trebui folosit pentru a lipsi inamicul de informaţii asemănătoare.
Alături de sfaturile practice militare, cartea conţine şi numeroase idei filozofice valoroase. De exemplu, încununarea succesului nu o reprezintă câştigarea a o sută de bătălii, ci supunerea adversarului fără luptă. Aceste idei au fost aplicate în multe domenii sociale şi comerciale. Aproximativ jumătate din carte este destinată ideilor şi tacticilor pentru soluţionarea conflictului fără a merge la război. Ideile sale au fost şi încă sunt folosite în tactici de negociere, în strategiile folosite în procese.
Cartea a fost tradusă în toate limbile importante şi este folosită în programul multor academii militare, iar pentru toţi agenţii CIA este lectură obligatorie. De-a lungul timpului mulţi generali au aplicat cu succes ideile lui Sun Tzu. De exemplu, în 1954, generalul Vo Nguyen Giap a implementat tacticile prezentate în carte în timpul bătăliei de la Dien Bien Phu, iar victoria a rezultat în încheierea implicării franceze în Indochina.
În ultimii ani din ce în ce mai mulţi oameni de ştiinţă şi-au pus întrebarea dacă Sun Tzu a existat cu adevărat şi dacă el a avut ceva de-a face cu crearea cărţii. Ceea ce ei ştiu cu siguranţă este că exemplare ale cărţii au ajuns pe mâinile politicienilor, liderilor militari şi a oamenilor de ştiinţă din China, iar de acolo copii traduse şi-au găsit drumul spre Coreea şi Japonia.
Pentru mai mult de 1000 de ani conducătorii din întreaga Asie au consultat “Arta Războiului” când puneau la cale manevre militare şi cuceriri imperiale. Cu toate acestea, cartea nu a ajuns în lumea occidentală decât pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când un misionar iezuit a tradus-o în limba franceză. Istoricii spun că Napoleon a fost primul lider occidental care a urmat învăţăturile sale. În limba engleză a fost tradusă pentru prima dată în 1905.
