Tantarasul face parte din categoria tantarilor mici care nu inteapa si apare in Europa. La fel ca si tantarii negri care nu sunt daunatori decat pajistilor si tantarasii sunt complet inofensivi. Nu acelasi lucru se poate spune de larvele lor care adesea sunt numite ,,lipitori” de catre pescari, ei le folosesc ca momeala in carlig pentru pesti.
Totuși, larvele lor roșii, numite popular „lipitori” de către pescari, joacă un rol important în ecosistemele acvatice și sunt utilizate ca momeală în pescuit.
Caracteristicile generale ale țânțărașului Chironomus plumosus
Acestea sunt colorate de cele mai multe ori in rosu datorita faptului ca au sangele bogat in hemoglobina. Ele apar pe fundul apelor tulburi si in numar extrem de mare.
Tantarasul are corpul de 0,9 cm si aripile destul de scurte si cu putine marcaje. Masculul se deosebeste de femela prin forma antenelor care au perisori si se aseamana cu niste pene. La femela antenele sunt subtiri, filiforme. Tantarasul nu musca, insa de multe ori este confundat cu tantarul – acea insecta care enerveaza pentru ca inteapa oamenii, animalele, mamiferele si chiar broastele.
Habitatul și ciclul de viață al țânțărașului
In perioada de reproducere femela depune ouale in apele statatoare, mlastinoase, in santurile inundate, iazurile namoloase sau in apele murdare care curg incet. Dupa o perioada scurta de timp apar larvele care sunt ca niste viermisori rosii sau visinii.
Acestea isi continua dezvoltarea in apa, unde au conditii prielnice de viata, gasesc hrana din abundenta (resturi de plante si animale) si astfel ajung la lungimea corpului de aproximativ 1,5 cm. Nu au nici o problema cu nivelul scazut de oxigen din apa, hemoglobina le permite sa traiasca si in locuri sarace in oxigen.
Tantarasul face parte din familia Chironomidae si are denumirea stiintifica de Chironomus plumosus.
Cum își aleg țânțărașii habitatul
Țânțărașii preferă apele statătoare sau lent curgătoare, unde se depune un strat consistent de materie organică, perfect pentru dezvoltarea larvelor. Iazurile, mlaștinile și șanțurile inundate sunt locurile ideale pentru femelele țânțăraș să își depună ouăle.
Contribuția țânțărașului la biodiversitate
Țânțărașii reprezintă o sursă importantă de hrană pentru numeroase specii de pești, amfibieni și păsări. Fără aceste insecte, lanțul trofic acvatic ar putea suferi dezechilibre semnificative.
Video – Larve rosii de Chironomus plumosus:
