Telepatia, unul dintre cele mai fascinante și enigmatice fenomene, deşi este contestată încă de o mare parte a lumii ştiinţifice, pentru că nu a putut fi explicată şi demonstrată deocamdată în mod convingător, suscită totuşi tot mai mult interesul cercetătorilor şi este o realitate că experienţe de telepatie se fac în multe laboratoare ale lumii.

Definită ca un transfer direct al gândurilor de la distanţă, de la o persoană (emițătorul) la o altă persoană (receptorul), fără a trece prin canalele senzoriale obișnuite (văzul, auzul) – o formă de percepţie extrasenzorială – telepatia, spunea un celebru astronom din secolul al XIX-lea, Camille Flammarion, “trebuie să fie considerată de către știință o realitate incontestabilă, deoarece forțele psihice există cu adevărat, doar natura lor nu ne este cunoscută”.

Aproape un secol mai târziu, un laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, în 2020, Roger Penrose, matematician și fizician, cu remarcabile contribuţii în domeniul fizicii matematice, relativității generale și cosmologiei, a postulat existența unei biofizici cuantice a minții, deschizând calea către înțelegerea telepatiei din punct de vedere științific.

Roger Penrose, împreună cu Stuart Hameroff, medic anestezist de la Universitatea din Arizona, au fundamentat, practic, un nou domeniu de cercetare, contrariind pe reprezentanţii ştiinţei convenţionale, pentru care gândirea este doar un proces biochimic şi, prin urmare, nu se manifestă dacă nu este perceput niciun stimul material. Or, telepatia se caracterizează tocmai prin absența acestui stimul material.

Un alt laureat al Premiului Nobel pentru Fizică, Brian David Josephson, pasionat şi de fenomenele paranormale, a susținut în repetate rânduri existența telepatiei. Interesat de fizica cuantică, el a propus o nouă înțelegere a legilor universului, susţinând că realitatea “obiectivă”, așa cum o numim, provine din adâncurile memoriei umanității, în timp ce “anomaliile”, precum sincronicitatea lui Jung sau transmisiile hipnotice ar fi “manifestări ale voinței individuale”.

Telepatia – fapte comune şi exemple celebre

Telepatia
Telepatia

Telepatia pare să se manifeste frecvent între persoanele cu conexiuni emoționale puternice, care creează un “canal” pentru transmiterea gândurilor. Diverse situaţii de viaţă sau experimente ştiinţifice au arătat că există, indubitabil, o comunicare subtilă intre mamă şi copil, intre gemeni identici care recunosc adesea senzații sau gânduri similare, chiar dacă se află la distanțe mari unul de celălalt, intre membri ai familiei (mai ales în cazul unor emoţii intense), între oameni şi animalele lor de companie etc.

Cercetările în neuroștiințe au evidenţiat că, în astfel de situaţii, se produce o sincronizare a undelor cerebrale, care, chiar dacă nu este o dovadă clară a telepatiei, pune în evidenţă o formă de comunicare subtilă.

Muzicienii și oamenii extrem de sensibili din punct de vedere emoțional par a avea o înclinație naturală către telepatie, întreţinută de ani de practică în armonizarea propriilor expresii cu cele ale altora, făcându-i astfel deosebit de receptivi la stările emoţionale comune.

George Bizet şi mezzo-soprana Célestine Galli-Marie

Un exemplu intrigant, citat adesea în discuțiile despre telepatie, este al unei cunoscute mezzo-soprane de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Célestine Galli-Marie, faimoasă pentru interpretarea rolului principal din opera “Carmen”, de Georges Bizet.

La data de 2 iunie 1875, în timp ce era pe scenă, Galli-Marie a încetat brusc să cânte, simțind un fel de neliniște inexplicabilă. Revenind în culise, ea și-a exprimat convingerea că lui Bizet i s-a întâmplat un eveniment nefericit. Într-adevăr, Bizet suferise un infarct grav și murise două ore mai târziu.

Exerciţii de comunicare telepatică în timpul misiunii Apollo 14

Telepatia, un fenomen fascinant
Telepatia, un fenomen fascinant

În timpul misiunii Apollo 14, din 1971, care a dus oameni pe Lună, Edgar Mitchell, un astronaut fascinat de parapsihologie, a profitat de “timpul liber” pentru a conduce un experiment de telepatie fără precedent. Din spațiu, pe orbita Pământului, el a căutat să trimită mesaje telepatice către doi prieteni de pe Pământ.

Edgar Mitchell a făcut 150 de încercări separate de a-și transmite gândurile din capsula spațială unei persoane de pe Pământ şi se pare că acest experiment a produs rezultate semnificative statistic.

Am efectuat experimentul în timpul liber cu prietenii mei – mărturisea astronautul. A fost cu adevărat o experiență foarte personală și nu am avut de gând să o facem publică. Experimentul nu schimbă nimic, dar a arătat că ceea ce a funcționat în laborator a funcționat și în spațiu, cu aceleași rezultate foarte pozitive. Profesioniștii din domeniu au considerat acest lucru semnificativ. În telepatie, spațiul nu contează”.

Telepatia – comunicarea intuitivă între oameni sau între oameni şi animale

Comunicarea telepatică
Comunicarea telepatică

Comunicarea intuitivă cu animalele, ca o formă de comunicare telepatică, este un domeniu care fascinează și intrigă mulți oameni, de multă vreme, de la proprietarii de animale de companie, până la cercetătorii comportamentului animal.

Deschizător de drum în cercetarea acestui fenomen este britanicul Rupert Sheldrake, redutabil specialist în biochimie şi în fiziologie. Nenumărate experimente l-au condus la concluzia că “telepatia este profund înrădăcinată în natura noastră și foarte extinsă în regnul animal”.

Citește și:  Magnetismul uman, câmpurile bipolare ale corpului, energii subtile – perspective ştiinţifice

El este convins de altfel că, la un moment dat, în evoluția lor, oamenii au avut și ei un al șaselea sau al şaptelea simţ, dar și-au pierdut această abilitate când nu a mai fost nevoie de aceasta sau nu a mai fost folosită.

Multe dintre cărţile sale – “Seven Experiments that could change the world” (“Șapte experimente care ar putea schimba lumea”, 1994), “Dogs That Know When Their Owners Are Coming Home” (“Câini care știu când stăpânii lor se întorc acasă”), “The Sense of Being Stared At” (“Sentimentul de a fi privit”, 2003) s.a.m.d – au bulversat lumea ştiinţifică, Rupert Sheldrake fiind criticat de unii că ar fi abandonat rigoarea ştiinţei clasice, în favoarea parapsihologiei şi a gândirii magice, alţii recunoscând originalitatea abordării şi acceptând că ceea ce nu înţelegem nu ar trebui respins din principiu.

Telepatia, în viziunea lui Rupert Sheldrake, ar explica, de exemplu, coincidenţele, intuiţiile noastre, comunicarea subtilă intre mamă şi copil sau faptul că animalele de companie (câini, pisici etc.) ştiu cu mult înainte când stăpânii lor se întorc acasă. Astfel de situaţii s-ar explica, spune cercetătorul, pe baza “câmpurilor morfice”, care ar conţine energie sau informaţie şi ar avea un rol decisiv în comportamentul fiinţelor vii.

Telepatia din perspectiva cercetărilor actuale

Telepatia, un fenomen subtil
Telepatia, un fenomen subtil

În prezent, se poate constata că, deşi cea mai mare parte a lumii ştiinţifice continuă să respingă posibilitatea comunicării telepatice, în sens tradiţional, se fac totuşi experimente pentru găsirea unor tehnologii (interfeţe creier – computer) care să permită oamenilor să comunice direct, prin gânduri, şi se pare că mai este foarte puţin până la a se ajunge la o astfel de performanţă, care va schimba fundamental multe aspecte ale vieţii noastre.

De asemenea, comunicarea “brain to brain” (comunicare între creiere), fără apelul la mijloacele tradiționale de comunicare, cum ar fi limbajul vorbit, limbajul scris, semnalele vizuale etc., asociată cu telepatia, ar putea deveni realitate, prin conectarea creierelor mai multor indivizi prin intermediul unei interfețe neuronale computerizate, numită BCI (“brain computer interface”). Acest instrument înregistrează, codifică și decodifică impulsurile electrice, care pot fi transmise apoi prin radio, Wi-Fi, internet etc.

O experienţă reuşită de telepatie s-a produs în 2014, când o echipă de cercetători de la Harvard Medical School și de la Universitatea din Barcelona au experimentat transmiterea unui mesaj “brain to brain” (un salut, “Hola!”) între un cercetător aflat în Strasbourg, Franţa, şi altul în India, la 7 700 kilometri distanţă. Persoana din India a transmis mesajul, purtând o cască cu electrozi, iar cea din Franta a putut să “vadă” în creier nişte fulgere de lumină şi să decodeze mesajul.

Pornind de la acest experiment, cercetătorii din Silicon Valley, unde se află cele mai mari corporații de înaltă tehnologie din lume, au mers mai departe şi au reuşit să pună la punct un dispozitiv în infraroşu capabil să anticipeze cuvintele participanţilor la experiment (fără ca acestea să fie rostite) şi care permite vizualizarea imaginilor mentale pe un computer. Următorul pas va fi conceperea unor implanturi neurale capabile să codifice undele noastre cerebrale în informații.

Telepatia – o “nouă frontieră a puterii”?

Paradoxal este faptul că telepatia, ca fenomen (natural) ale cărui mecanisme omul nu le-a putut descifra încă, pe de o parte, este negată şi, în virtutea unor stereotipii de gândire, este dusă în zona paranormalului, teorii precum cele ale lui Roger Penrose sau Rupert Sheldrake, care mizează pe recuperarea unor abilităţi pierdute ale omului sau pe înţelegerea energiilor subtile care ne guvernează, sunt respinse sau discreditate, iar, pe de alta, se caută tehnologii performante, care să fie capabile să “citească” mintea şi gândurile.

Într-un viitor apropiat, ni se spune, prin simpla conectare la un computer vom putea să intervenim, prin gând, asupra realităţii – ne vom îndrepta gândul spre ecranul televizorului și programul selectat se va deschide, ne vom îndrepta gândul spre aparatul de cafea și cafeaua se va pregăti etc. Încântaţi de astfel de performanţe, într-o altă etapă creierul se va conecta direct la alt creier. Ce se va întâmpla atunci?

Inadvertenţele din lumea ştiinţifică referitoare la telepatie ridică, desigur, semne de întrebare în legătură cu intenţiile celor care nu par a căuta recuperarea unei calităţi pierdute a fiinţei umane, ci “simularea” acesteia cu ajutorul tehnologiei – telepatia asistată de computer.

Să fie această preocupare doar în scopuri medicale? Sau vizează, poate, şi altceva, după cum afirma Shoshana Zuboff, profesor la Harvard, psiholog, filozof și savant – “altceva” insemnând manipularea mentală (implicit suprimarea vieţii private), controlul a milioane de oameni, o “nouă frontieră a puterii”, într-un aşa-numit “capitalism de supraveghere”?

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.