Turistii care viziteaza micutul stat insular din sudul Europei vin aici sa se bucure de vremea buna, plajele placute, dar si de oportunitatile de a se distra. Ar parea putin probabil ca in Malta sa se afle cei mai vechi megaliti din lume, cum ar fi cei numiti Ggantija (sau turnul uriasilor), construiti cu 1600 de ani inaintea celor de la Stonehenge si cu 1000 de ani mai devreme decat piramidele din Egipt. Insa chiar aici se afla constructiile lasate de o civilizatie necunoscuta, parca disparuta in neant, care erau deja milenare cand s-au construit celelalte minuni ale lumii antice.
Templele Ggantija din Malta fac parte din patrimoniul UNESCO, fapt ce ar trebui sa le acorde un anumit prestigiu. Insa in afara de restaurari, nu au adus si la fel de multi turisti precum alte locatii cu un statut similar, fiind o destinatie relativ necunoscuta. Insa lipsa popularitatii generalizate nu defineste un monument ca fiind popular sau nu, aceasta locatie fiind poate cel mai bun exemplu. Pentru a intelege exact cine lasase maretele constructii pe taramul micului stat, arheologii au trebuit sa calatoreasca destul de mult in negura timpului, pana in anul 7000 i.e.n.
Atunci o parte din populatia preistorica aflata in sudul Europei a trecut marea ce despartea insula de continent si a ajuns pe teritoriul tarii de astazi. Erau o populatie destul de obisnuita pentru acea perioada, care se ocupa cu agricultura, vanatoarea, pescuitul si alte activitati similare. Aceasta perioada se numeste Zebbug, fiind prima dintr-o serie care vor marca istoria acestei regiuni.
Vechii locuitori din Malta nu au fost initial preocupati de cosntructiile grandioase, insa asta nu inasemana ca nu aveau o viata spirituala complexa. Mai multe descoperiri arheologice au aratat ca acesti oameni misteriosi se ocupau cu olaritul, foloseau decoratiuni simple, dar creau si sculpturi si podoabe. Cele mai cunoscute sunt reprezentarile antropomorfe, multe dintre ele extrem de bine realizate. Unele prezinta doar parti din corpul uman, in timp ce altele sunt dedicate unei “zeite mame” cu pieptul mare si soldurile largi, simbol al feritilitatii si naturii. Cultul unor astfel de zeitati era foarte frecvent intalnit in acea perioada, aceasta populatie incadrandu-se in regula generala. Schimbari majore din acest punct de vedere au aparut mai ales in perioada Mgarr, in care imigrantii au adus celor deja stabiliti aici mai multe tehnici, dar si elemente religioase.
Insa daca pana in acest moment populatia din Malta se ocupa cam cu aceleasi lucruri comune pentru toate populatiile, cu exceptie constructiilor specifice, perioada Tarxien a fost marcata de construirea celor mai mari temple, insa si cele numite Ggantija sunt cat se poate de impresionante. Acestea pot fi vazute si astazi intr-o stare aproape intacta, unele din constructiile mai vechi fiind aproape de nerecunoscut. Insa in afara de vechime ce anume ar putea sa aduca turistii aici?
Din pacate frumusetea cladirilor este usor stirbita de asezarile umane moderne extrem de apropiate de temple; insa odata ajunsi in sactuar, vizitatorii uita repede de orice probleme si inconveniente. In primul rand impresioneaza marimea blocurilor de piatra folosite, unele ajungand la cateva tone. Ele au fost plasate aproape perfect unul peste celalalt, constructiile Tarxien si Ggantija inca impresionand prin rezistenta aratata in fata timpului si naturii. Insa ce nu trebuie uitat este ca oamenii care au lucrat la ele aveau unelte extrem de primitive si nici nu erau o populatie foarte numeroasa, care sa aiba parte de multi lucratori, ca in cazul Egiptului. Lucrarile trebuie sa fi durat extrem de mult, necesitand un efort ciclopic. Si cum locuitorii au disparut imediat dupa incheierea ultimei perioade, populatiile care au locuit ulterior in Malta au nascocit legende conform carora niste uriasi creasera templele in timpuri imemoriale.
Excavarile de la templele Ggantija au dus la descoperirea mai multor statuete, care mai clarifica putin din istoria populatiei disparute. In plus, alte descoperiri precum o piatra mai mare scobita, aflata la intrarea in temple, arata ca cel mai probabil cei care intrau aici treceau printr-un ritual de purificare in care se folosea apa, similar ablatiunilor grecilor antici. In plus, descoperirile arata si ca sacrificiile animale erau destul de raspandite, fiind ofrande in fata zeilor.
Templele construite ceva mai tarziu, si ele parte a patrimoniului UNESCO, arata o evolutie clara a constructiilor, folosindu-se si mai multe elemente decorative, in special spirale. Spiralele reprezinta elemente foarte des gasite in cultura preistorica, insa in cazul monumentelor din Malta parca au mult mai mult impact, poate si datorita marimii locului. In final, se pare ca cei care au construit sanctuarele aveau cateva notiuni de astronomie, in special legate de ciclul soarelui si al lunii, acestea fiind reflectate de constructia catorva temple.
In mod clar Ggantija si Tarxien ar trebui sa fie niste nume de retinut pentur orice turist care ajunge in Malta. In mod sigur cine le vede va pleca mult mai bogat spiritual acasa si cu o perspectiva mai buna asupra felului in care timpul isi lasa amprenta asupra tuturor.
