Timusul – “glanda fericirii”, cheia imunităţii, liantul dintre suflet, spirit şi corp. Cum poate fi stimulat? Descoperiri ştiinţifice recente, cu implicaţii uimitoare

Timusul, numit şi “glanda fericirii” sau “energia vieţii”, este un organ foarte mic, de numai doi centimetri, pe care, în general, îl ignorăm, situat în partea superioară a toracelui, sub adâncitura de la baza gâtului, între cei doi plămâni şi în apropierea inimii.

Vechii greci considerau timusul sursa “energiei vitale”, organul care armonizează corpul, sufletul şi spiritul, responsabil cu echilibrul emoţional, care influenţează major sănătatea organismului, neutralizează energiile negative din jurul nostru, creste capacitatea de empatie, de a iubi, de a ierta, şi care, stimulat, ajută la eliminarea stărilor de oboseală, stres, proastă dispoziţie si la combaterea multor boli.

Timusul – un organ excepţional

Timusul este foarte dezvoltat la nou-născuţi şi la copii, inclusiv la vârsta adolescenţei, când atinge punctul maxim al dezvoltării sale, dar, după această perioadă, activitatea acestuia tinde să se diminueze, fiind primul organ din corp care îmbătrâneşte.

Dacă la pubertate, timusul unei persoane are în jur de 35 de grame, în jurul vârstei de 70 de ani, de exemplu, cântăreşte doar circa 5 grame, schimbându-şi şi culoarea, din roşie, la copii şi adolescenţi (datorită puternicei vascularizaţii), în gri, apoi galben, spre sfârşitul vieţii.

Denumirea acestei glande vine din grecescul “thymus”/ “thumos”, care înseamnă “suflu vital”. Homer, în operele sale, folosea cuvântul “thymus” pentru a denumi o emoţie puternică, o dorinţă, un impuls interior. Când un erou se afla în faţa unei situaţii dificile, solicitante, acesta “conversa” cu thymusul său.

Platon numeşte cu termenul “thymus” una dintre cele trei părţi constitutive ale psihicului uman, în faimosul mit al “carului înaripat al sufletului” pe care îl dobândeşte omul, mit prezentat în Dialogul “Phaidros”. La “carul sufletului”, în viziunea filosofului grec, sunt înhămaţi doi “cai”: Thymus/ Thumos şi Eros. Rostul sufletului este acela de a “stăpâni” cei doi “cai”, pe drumul adevărului, luminii, binelui, astfel încât să nu alunece spre dezechilibru şi întuneric.

Într-un alt “Dialog” – “Republica” – Platon prezintă sufletul ca fiind tripartit, înglobând “intelectul”, “thymusul” (pasiunea) şi “epithumia” (pofta de mâncare). În ambele perspective mito-filosofice, “timusul” face trimitere la nevoia de armonie între suflet, spirit şi corp, armonie condiţionată de buna funcţionare a acestei “glande a fericirii”.

O altă etimologie a denumirii acestei glande este pusă în legătură cu numele ştiinţific al cimbrului – Thymus vulgaris – dată fiind asemănarea de formă cu această plantă.

Timusul, din perspectivă ştiinţifică

Din punct de vedere ştiinţific, se stie că timusul asigură buna funcţionare a sistemului imunitar, are rol esenţial în homeostază (menţinerea în echilibru a constantelor fiziologice), în maturizarea celulelor T (numite aşa, de la Timus, locul în care se maturizează), celule care asigură imunitatea celulară, distrugând celulele infectate sau canceroase, în producerea hormonului de creştere la copii, este principalul “donator” de celule pentru sistemul limfatic (aşa cum este măduva osoasă pentru sistemul cardiovascular).

Limfocitele T, un tip de globule albe, sunt cele care se mobilizează pentru a distruge agenţii patogeni pătrunşi în corp, inclusiv în cazul atacului viral de SARS-CoV-2, acestea recunoscând, în acelaşi timp, celulele sănătoase, pentru a le proteja.

Timusul stochează energie în organismul nostru şi o reglează atunci când intervine o perturbare. Este o punte între creier şi corp şi ajută la echilibrul emoţional. Este important să ştim că, în condiţii de stres prelungit, glanda devine mai mică (ceea ce explică, de pildă, de ce persoanele mai în vârstă sunt mai sensibile la atacuri virale) şi durata de viaţă a acestei glande se micşorează.

Cum poate fi stimulată “glanda fericirii”?

Poate nu neapărat pentru că este aşezat în apropierea inimii, dar cert este că timusul este extrem de receptiv la sentimentele pozitive – fericire, dragoste, generozitate etc. – şi aceste stări îl ajută să se dezvolte, să nu-şi piardă volumul şi să ne apere de diverse boli. În condiţiile în care “glanda fericirii” îşi micşorează volumul, vom fi mult mai vulnerabili în fata posibilelor afecţiuni.

Se creează o relaţie de reciprocitate între felul în care gândim şi simţim şi ajutorul pe care timusul îl poate da organismului. În acest sens, pe lângă importanţa de a ne menţine constant o bună stare de spirit, există şi câteva metode de stimulare a acestei glande.

Mai intâi, trebuie să identificăm corect zona în care se află timusul – adică în partea superioară a sternului, la baza gâtului, acolo unde se formează o adâncitură între clavicule. În locul respectiv se tapotează cu două degete timp de aproximativ 20 de secunde (nu mai mult) sau se masează uşor zona, vreme de 15 minute (când vă uitaţi la televizor, de exemplu, sau înainte de culcare). Când tapotaţi sau masaţi, inspiraţi şi expiraţi adânc.

Cu acelaşi efect putem, în loc de tapotare/masaj, să lovim uşor, cu pumnul, în zona respectivă. Semnul că astfel de exerciţii de stimulare a timusului îşi fac efectul este că, la nivel fizic, se va sesiza o reacţie de destindere, de linişte şi calm, eventual, uşoare furnicături.

Rezultatele exerciţiilor de stimulare a timusului (efectuate zilnic) nu se vor vedea imediat, ci după o anumită perioadă, dacă vor fi practicate cu regularitate.

Se poate apela cu succes la exerciţiile de stimulare a timusului, în perioadele de oboseală, stres, anxietate, în cazul atacurilor de panică, dar şi în absenţa acestora, pentru a menţine în formă “glanda fericirii”.

Descoperiri ştiinţifice recente, cu potenţial uriaş

O echipă de cercetători de la Centrul pentru Medicină Regenerativă, al Universităţii Edinburgh, din Scoţia, a reuşit, deocamdată pe şoareci de laborator, să dezvolte un timus complet funcţional, după ce au transplantat mai multe celule din embrioni de şoareci, în corpul unor şoareci bătrâni, reactivând un mecanism natural – al timusului – a cărui activitate se diminuează odată cu vârsta.

Este o reuşită excepţională, deoarece înseamnă că, într-un viitor apropiat, va fi posibilă, la oameni, dezvoltarea unui nou timus, in locul celui devenit nefuncţional, doar pe baza unei “injecţii” cu celule. Acest fapt va ajuta, prin generarea unui timus nou, mai ales persoanele în vârstă, să-şi întărească sistemul imunitar şi să beneficieze de toate celelalte efecte pozitive pe care această “glandă a fericirii” le produce în organism.

In cadrul unui alt studiu, al unei echipe de medici de la Yale School of Medicine, s-a descoperit, de curând, tot pe bază de experimente pe şoareci, că celule specializate din timus produc un hormon – FGF21 – cu rol în prelungirea funcţionalităţii glandei.

Crescându-se nivelul de FGF21, la şoarecii bătrâni, s-a observat că timusul a fost protejat de degenerescenţă şi, în acelaşi timp, a crescut capacitatea glandei de a produce celulele T, atât de importante pentru sistemul imunitar şi în protejarea organismului în faţa diverselor boli.

Această descoperire poate avea un rol esenţial în prelungirea duratei de viaţă, în reducerea incidenţei maladiilor provocate de pierderea funcţiei imune, în combaterea obezităţii, a diabetului, cancerului etc.