Fie că e vorba de o persoană care îşi trădează ţara, principiile sau chiar pe suporterii săi, actul de trădare nu este unul uşor de uitat. În unele cazuri, numele acestor oameni au rămas cunoscute de-a lungul istoriei.
În cele ce urmează vă prezentăm 3 cazuri foarte cunoscute ale unor trădători care au rămas în istorie
• Cassius şi Brutus
Cei care consideră că politica din ziua de astăzi este murdară ar trebui să se uite la Roma antică. Cassius a fost un general roman foarte bun, dar care nu era un mare susţinător al generalului şi senatorului roman Iulius Caesar.
În timp ce Caesar urca spre putere fiind împins de un val de popularitate, declarându-se lider al Romei pe viaţă, Cassius devenea neliniştit în legătură cu influenţa puternică a lui Caesar. În cele din urmă, el şi-a convins prietenul şi colegul general roman Brutus să gândească la fel. Chiar dacă Brutus era apropiat lui Caesar, el era ghidat de un sentiment al datoriei care îl făcuse vulnerabil la manipularea emoţională a lui Cassius.
După ce Cassius îi trimite lui Brutus mai multe scrisori false care subliniau sprijinul poporului pentru asasinarea lui Caesar, acesta decide să acţioneze pe baza unui sentiment greşit de onoare. În luna martie a anului 44 Î.Hr., Brutus a condus un grup de senatori pentru a-l asasina pe împărat. Caesar a fost înjunghiat şi avea să moară pe podeaua Senatului. Această acţiune i-a transformat pe Cassius şi pe Brutus în prima pereche de trădători a lumii
• Vidkun Quisling
Vidkun Quisling a fost un ofiţer al armatei norvegiene care se afla în colaborare cu germanii în timpul ocupaţiei naziste a Norvegiei din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Quisling se alăturase armatei norvegiene în 1911 iar atribuţiile sale includeau acordarea de ajutor umanitar în Rusia şi pentru Liga Naţiunii. Mai târziu el a devenit ministru al apărării şi a fost cunoscut pentru că luase o poziţie strictă în legătură cu muncitorii care intrau în grevă.
A demisionat în 1933 pentru a forma Partidul Naţional al Uniunii, care era o organizaţie cu înclinaţii fasciste. În 1940 el a luat puterea, iar după ce s-a întâlnit cu Adolf Hitler l-a încurajat pe acesta să cucerească Norvegia. A aşteptat ca ocupaţia germană să fie completă şi apoi s-a numit lider al Norvegiei. Conducerea sa a durat doar o săptămână înainte să fie retrogradat de către forţele germane la statutul de „preşedinte ministru”. Această retrogradare nu l-a făcut să se răzgândească cu privire la germani; mai mult decât atât, el a condamnat aproape 1000 de evrei la lagărele de concentrare.
La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Quisling a fost găsit vinovat de trădare şi executat. Din păcate, numele lui va continua să fie cunoscut, chiar dacă numai pentru faptul că a fost un colaboraţionist, iar numele lui va deveni sinonim cu trădător.
• Cei cinci de la Cambridge
Un afemeiat, un homosexual cu înclinaţii spre beţie şi un istoric al artei ridicat la rangul de cavaler de către regina Elisabeta a II-a. Chiar dacă pare a suna ca introducerea unui roman, aceşti oameni au fost spioni reali în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, chiar şi după aceea.
Împreună cu alţi doi colegi de la Universitatea Cambridge, aceştia au pătruns în agenţiile de informaţii britanice şi le-au dat secretele sovieticilor. Cei cinci de la Cambridge (Harold Philby, Donald Maclean, Guy Burgess, Anthony Blunt şi John Cairncross) au fost membri ai elitei britanice şi atât de mult credeau în comunism, încât au refuzat să fie plătiţi pentru munca de spionaj.
Toţi erau angajaţi să lucreze în poziţii cheie în cadrul serviciilor de informaţii britanice şi au ţinut constant Moscova la curent cu planurile britanice şi americane, inclusiv atunci când se încerca construirea bombei atomice în 1941 şi cu strategia de război coreeană, fapt ce a dus la moartea multor oameni.
Lucrurile au început să se strice atunci când serviciile secrete americane au descifrat un mesaj codat sovietic ce îl implica pe Maclean. Philby l-a avertizat, aşa că acesta şi Burgess au fugit imediat la Moscova. Plecarea celor doi i-a lăsat pe ceilalţi sub un nor de suspiciune.
Philby şi Cairncross au fost investigaţi de către MI6 (serviciul britanic de informaţii externe) dar nu au fost puşi sub acuzaţie. Chiar şi aşa, cei doi au fost forţaţi să demisioneze. Cairncross s-a mutat în Franţa, în timp ce Philby a fugit în 1963 în Rusia. Blunt a fost singurul care a mărturisit şi i s-a acordat imunitate pentru a rămâne în Anglia. În cele din urmă, i-a fost retras titlul de cavaler în 1979, când prim-ministrul britanic Margaret Thatcher a dezvăluit public activităţile sale de spionaj.
Maclean, Philby (care avusese o aventură cu soţia lui Maclean) şi Burgess au rămas la Moscova până la moartea lor, trăind cu o nostalgie constantă pentru Anglia. Nici unul dintre cei cinci nu a fost acuzat de vreo crimă.
https://www.youtube.com/watch?v=GFMpC6O0UeQ
