Un vortex uriaş, desprins din Soare, în dreptul polului nord al stelei din centrul sistemului nostru solar, îi intrigă pe oamenii de ştiinţă, pentru că este un fenomen fără precedent în istoria observaţiilor astronomice, iar specialiştii nu au încă nicio explicaţie pentru producerea acestuia.
Fenomenul a avut loc la începutul acestei luni, la data de 2 februarie 2023, şi a fost observat de NASA cu ajutorul Observatorului Dinamicii Solare (Solar Dynamics Observatory – SDO), o sondă spaţială care are misiunea de a aduna informaţii legate de sistemul Soare–Pământ, vitale pentru viaţa pe planeta noastră, şi cu ajutorul telescopului spaţial James Webb.
Imaginea surprinzătoare a vortexului cosmic a fost făcută publică pe Twitter, de către Tamitha Skov, cercetător la Aerospace Corporation, din California, alături de următorul comentariu: “Vorbim despre un vortex polar! Materia dintr-o proeminență solară nordică tocmai s-a desprins din filamentul principal și circulă acum într-un vârtej polar masiv în jurul polului nord al Soarelui”.
Scott McIntosh, specialist în fizica solară și director adjunct al Centrului Național pentru Cercetarea Atmosferică din Boulder, Colorado, declara că nu a mai văzut niciodată plasmă solară comportându-se așa.
Un vortex uriaş, desprins din Soare – un fenomen fără precedent
Aşadar, o buclă lungă de filament de plasmă s-a desprins de polul nord al Soarelui, creând “un vortex polar” pe care oamenii de știință nu îl pot explica. Vârtejul masiv de plasmă s-a învârtit în jurul polului nord al stelei din centrul sistemului nostru solar timp de opt ore, cu o viteză de 96 de kilometri pe secundă apoi a dispărut.
Ce înseamnă toate acestea? În esență, un filament lung de plasmă – gaz fierbinte format din hidrogen și heliu – s-a desprins de suprafața Soarelui, creând o proeminență imensă. Aceste structuri sunt comune și se pot întinde în spațiu pe sute de mii de mile, sub formă de spirale din plasmă solară, de-a lungul liniilor câmpului magnetic al Soarelui.
Filamentele lungi de plasmă se formează în mod regulat lângă liniile de latitudine de 55 de grade ale Soarelui şi sunt mai frecvente pe măsură ce ciclul de activitate al Soarelui accelerează spre maximul solar, perioada de vârf a activității magnetice a Soarelui. În timpul maximului solar, liniile câmpului magnetic al Soarelui se împletesc și se rup la o frecvență înaltă, creând numeroase pete solare și ejectând curenți mari de plasmă departe în spațiu. Următorul maxim solar, de exemplu, este de așteptat să înceapă chiar anul acesta, in 2023.
Ceea ce este ciudat, însă, în cazul fenomenului înregistrat la data de 2 februarie, este că o astfel de proeminență s-a rupt brusc și a rămas în aer ore în șir, învârtindu-se în jurul polului nord al Soarelui, luând o formă asemănătoare cu un vortex polar.
Descoperirea dinamicii atmosferice a Soarelui peste 55 de grade latitudine, printr-un vortex care nu poate fi comparat cu nimic din ceea ce se ştia până acum, este extrem de importantă și ar putea duce la informații inedite, remarcau astrofizicienii NASA cu această ocazie.
Un vortex uriaş, desprins din Soare – care este impactul asupra Pământului?
În general, filamentele de plasmă solară obişnuite nu reprezintă o amenințare pentru Pământ. Cu toate acestea, erupțiile filamentelor pot provoca eliberarea de mase uriașe de plasmă și câmpuri magnetice cu mișcare rapidă, numite ejecții de masă coronală (în engleză, “coronal mass ejection” – CME), conform Centrului de Predicție Meteo-Spațială (Space Weather Prediction Center).
Dacă una dintre aceste mase încărcate electric trece peste Pământ, poate produce furtuni magnetice, prin interacțiunea cu câmpul magnetic al Pământului, poate deteriora sateliți, poate duce la întreruperi de curent pe scară largă, poate provoca, de asemenea, anumite probleme echipamentelor electronice, cum ar fi telefoanele mobile, computerele, receptoarele de televiziune și poate genera aurore colorate vizibile la latitudini mult mai mici decât de obicei.
De exemplu, furtuna solară din 23 iulie 2012, cea mai puternică din ultimii 150 de ani, ar fi putut trimite civilizaţia contemporană în secolul al XVIII-lea, după cum declarau, la vremea respectivă, oficialii NASA. Norocul a fost că aceasta a “ratat” cu foarte puţin planeta noastră, iar dacă “erupţia solară ar fi avut loc cu o săptămână mai devreme, Terra s-ar fi găsit în faţa furtunii”, sublinia un celebru profesor al Universităţii Colorado. Puternice furtuni solare, cu mari cantităţi de material coronal ejectate din Soare, au avut loc, in perioada recentă, şi în octombrie 2021, şi în august 2022.
Din fericire, filamentul din 2 februarie 2023 – un vortex solar uriaş – nu s-a îndreptat spre Pământ și nu a emis CME. Cu toate acestea, spun specialiştii de la NASA, sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege exact cum și de ce s-a format acest vârtej solar rar – și ce consecințe, dacă există, ar putea rezulta.
Ciclurile solare şi previziunile astrofizicienilor
Oamenii de știință au fost de multă vreme fascinați de observarea unor filamente care ies din Soare, dar in ziua de 2 februarie 2023 a fost pentru prima dată când le-au văzut combinându-se într-un vortex uriaş, cu dinamică total imprevizibilă.
Pe de altă parte, deşi se ştiu destul de multe despre ciclurile solare, specialistul în fizică solară, Scott McIntosh, recunoştea că “ceva ciudat se întâmplă la 55 de grade latitudine, o dată la fiecare 11 ani”.
“Cu fiecare ciclu solar – spunea acesta – o formațiune unică apare la 55 de grade latitudine și migrează treptat către ambii poli ai Soarelui nostru. Este cu adevărat incitant! Ne întrebăm mereu de ce, încercând să aflăm răspunsul. Cum poate aparent respectiva formaţiune să dispară, pentru a reapărea în aceeași zonă ani mai târziu? Ce forță misterioasă îi conduce migrația circulară către un pol, apoi înapoi?”. Deși sursa fenomenului rămâne neclară, specialistul american a sugerat o legătură între acesta și inversarea câmpului magnetic solar în timpul ciclului solar.
Un ciclu solar, a cărui durată medie este de 11,2 ani, este o variație periodică a radiației solare, variație care determină schimbări climatice pe Pământ. Ciclul activității solare se defineşte prin numărul de pete solare, numărul de erupții solare și radiația solară.
Actualul ciclu solar este al 25-lea de când a început înregistrarea observațiilor astronomice asupra petelor solare (de după anul 1755). A început în decembrie 2019 şi va dura până în 2030, maximul solar fiind între 2023 şi 2026, când activitatea solară se va caracteriza prin creşterea numărului de pete solare şi ejecţii de masă coronală.
“Evenimentul Carrigton” – cea mai puternică furtună solară
În 2024, NOAA (Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică), din SUA, va trimite în spaţiu o nouă navetă spaţială, pentru prognozarea meteorologică în spaţiu, înainte ca activitatea petelor solare ale acestui ciclu să ia amploare şi pentru a oferi informaţii înainte de a se produce o ejecţie de masă coronală imensă, o furtună solară cum a fost cea din 1 – 2 septembrie 1859, cunoscută ca “Evenimentul Carrigton”.
La data respectivă, in 1859, sistemele de telegraf din toată Europa și America de Nord s-au prăbușit, hârtia folosită în telegrafiere a luat foc, unele sisteme de telegraf păreau să continue să trimită și să primească mesaje, chiar dacă erau deconectate de la sursele lor de alimentare, aurorele boreale au fost văzute în întreaga lume.
Atunci, în septembrie 1859, Richard Carrington, un astronom englez amator, a văzut o ejecție coronală de masă uriașă (CME), care s-a îndreptat direct spre Pământ, ajungând pe Terra în 18 ore, având, prin urmare, o viteză enormă, de 1 600 000 de kilometri pe oră, fapt posibil pentru că o altă ejecție masivă, anterioară, i-a netezit drumul.
Un vortex uriaş şi o furtună solară la începutul anului 2023, aproape de mijlocul celui de-al 25-lea ciclu solar
Anul 2023 înseamnă, aşadar, începutul maximului solar din cel de-al 25-lea ciclu solar. La începutul anului, înainte de uriaşul vortex solar, din 2 februarie, la data de 3 ianuarie, cercetătorii au detectat una dintre cele mai mari furtuni solare înregistrate până acum, cu ajutorul Observatorului Heliosferic (SOHO), o navă spațială a Agenției Spațiale Europene (ESA) .
Norul gigant de plasmă magnetizată a explodat dintr-o pată solară imensă (denumită AR3163) şi faptul că nu a avut efecte dezastruoase asupra Pământului se datorează faptului că respectiva pată solară nu era îndreptată pe direcţia Terrei, aflându-se pe cealaltă parte a Soarelui.
Cercetătorii încă încearcă să anticipeze aceste fenomene cosmice şi să descopere cum se formează proeminenţele solare (precum cea din care s-a desprins recent un vortex uriaş), însă ceea ce ştiu cu siguranţă este că nuanța roșie și strălucitoare este cauzată de plasmă – un gaz fierbinte format din hidrogen și heliu. Când “fundațiile” care țin filamentele de plasmă slăbesc, ele izbucnesc într-o explozie puternică.
Atunci când se vor afla mai multe aspecte, inclusiv despre ce înseamnă, când se formează şi cum un vortex solar uriaş, precum cel descoprit recent, s-ar putea ajunge la o înțelegere adecvată a modului în care funcționează Soarele nostru şi ar putea ajuta la anticiparea erupțiilor solare și a altor evenimente cosmice care amenință lumea noastră.
