Gradina din Villa d Este din Tivoli, Italia, a avut o influenta profunda asupra aspectului gradinilor din intreaga Europa. Aceasta se afla printre cele mai timpurii si mai magnifice gradini care simbolizeaza inflorirea culturii renascentiste. Pe 9 septembrie 1550, cardinalul Ippolito al II-lea d’Este a sosit in Tivoli, intrucat fusese numit guvernator al orasului. Resedinta oficiala care i-a fost data in Tivoli, care facea parte din Manastirea Santa Maria Maggiore, nu l-a multumit, prin urmare cardinalul s-a hotarat sa construiasca o vila splendida. Villa d’Este din Tivoli, Italia, a fost proiectata de catre arhitectul Pirro Ligorio.

Ansamblul, alcatuit din palat si gradini, formeaza un patrulater neuniform, care acopera o suprafata de 4,5 hectare. Planul vilei este neuniform deoarece arhitectul a fost obligat sa utilizeze anumite parti ale cladirii monahale precedente. Pe partea in care se afla gradina, arhitectura palatului este foarte simpla. Astfel, avem corpul principal cu 3 etaje, marcat de benzi, cu randuri de ferestre si pavilioane laterale care ies putin in afara. Aceasta fatada uniforma este intrerupta de o galerie eleganta (loggia), care se afla in mijloc si are doua niveluri si rampe, toate acestea fiind construite de Raffaello da Firenze si Biasoto. Nivelul inferior este decorat cu Fantana din Leda. Camerele principale din Villa d’Este din Tivoli, Italia, sunt aranjate in randuri, pe doua etaje, si au deschidere la gradina. Apartamentul privat al cardinalului consta in 4 camere, se afla la acelasi nivel ca si curtea, iar camerele de primire se afla la nivelul inferior si sunt legate intre ele de un coridor lung, numit Manica Lunga.

Gradina din Villa d Este din Tivoli, Italia, se intinde pe 2 pante abrupte, si coboara de la palat pana la o terasa plata, in maniera unui amfiteatru. Galeria palatului marcheaza axa longitudinala si centrala a gradinii. Cinci axe principale transversale devin axa centrala, din punctul de vedere fix creat de vila, fiecare din aceste axe ajungand la una din fantanile principale ale gradinii. Desi culoarul central se opreste dupa axa Celor o Suta de Fantani, pentru a face loc unei retele de trasee diagonale, acesta ramane totusi axa vizuala principala. Prima axa principala transversala, care limiteaza partea plata a gradinii (numita Peschiere), este compusa dintr-un sir de 3 bazine. In partea de est a acestui lant de bazine se afla Fantana dell’Organo, care are forma dreptunghiulara si un design deosebit. Dincolo de Peschiere, pornesc doua siruri de trepte care duc spre vila. Scarile laterale (Scalinata dei Bollori) sunt flancate de doi parapeti incoronati cu bazine din care se revarsa torente de apa.

Dincolo de calea transversala a Dragonilor, scara centrala este impartita in trepte ovale, in jurul Fantanii dei Draghi. Acest monument dedicat nimfelor este adevaratul centru al ansamblului. Din mijlocul bazinului oval apar 4 dragoni inaripati, din care tasnesc jeturi de apa. Parapetul este ornamentat cu vaze din care de asemenea curge apa. Aleea Celor 100 de Fantani este formata din 3 bazine lungi suprapuse, a caror apa traverseaza intreaga gradina din Villa d’Este din Tivoli, Italia. In spatele nisei semicirculare se ridica un munte artificial, in care se afla 3 nise care gazduiesc statui care ii reprezinta pe: Sibylla din Tibur impreuna cu fiul sau, Melicerte; si divinitatile Erculaneo si Anio. In partea de vest se afla Fantana Romei, construita intre anii 1567 si 1570. Fontana del Bicchierone, construita dupa un design al lui Bernini, a fost adaugata ca decoratiune a axei centrale longitudinale, in secolul al 17-lea. Aceasta fantana are forma unui potir zimtat, din care curge un jet mare de apa, intr-o scoica. In aceasta perioada a fost inlocuit si cerdacul de la intrarea initiala a vilei, cu Rotonda Chiparosilor, care este o zona circulara decorata cu 4 fantani mici si inconjurata de chiparosi antici.

In 1572, cardinalul Ippolito al II-lea d’Este moare, iar vila inca nu fusese terminata. Cardinalul Luigi d’Este a mostenit proprietatea pe care se afla vila, de la unchiul sau, insa resursele sale financiare nu i-au permis decat sa termine lucrarile de constructie si sa faca niste reparatii. Dupa ce Villa d Este din Tivoli, Italia, a fost pusa la dispozitia decanului Sfantului Colegiu al Cardinalilor, cel care a locuit aici a fost un alt membru al familiei Este, pe nume Alessandro. Acesta a demarat imediat un proiect, care nu era limitat la lucrari de reparatii, ci includea si inovatii in ceea ce prives aspectul gradinii si decorarea fantanilor. Lucrarile de intretinere si renovare au continuat si in timpul Ducilor de Modena, care erau rude cu Casa d’Este. In 1661, cardinalul Rinaldo I a apelat la Bernini (cel care a construit Fantana Bicchierone), iar in 1670, arhitectul Mattia de Rossi a fost cel care a continuat lucrarile, acesta facand cateva schimbari si la palat. Incepand cu Rinaldo al II-lea, Villa d’Este din Tivoli, Italia, a fost abandonata, iar in 1803, cand complexul a ajuns in mainile Habsburgilor, situatia s-a inrautatit. Totusi, datorita lucrarilor realizate de cardinalul Gustav von Hohenlohe (1823-1896), vila a fost salvata de la ceea ce ar fi putut fi o pierdere ireversibila. In anul 1920, Villa d’Este a devenit proprietatea statului italian, care a initiat o campanie de restaurare intre anii 1920 si 1930. O alta campanie de restaurare a avut loc dupa 1944, pentru a repara daunele cauzate de bombardamentele din timpul razboiului.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ