Virginia Apgar a fost o deschizătoare de drumuri, fiind unul din primii doctori de sex feminin de la Universitatea Columbia și prima femeie din Statele Unite ale Americii care s-a specializat în chirurgie.

Născută în 1909, Virginia a făcut parte dintr-o familie de muzicieni amatori. Crescută fiind într-un mediu în care muzica era la ea acasă, Virginiei îi făcea plăcere să cânte la vioară și la multe alte instrumente, astfel că a devenit un muzician priceput.

În timpul anilor 1930, ea a fost una dintre puținele femei care au absolvit Colegiul Medicilor și Chirurgilor de la Universitatea Columbia. În 1937, a terminat cu succes rezidențiatul în chirurgie. Cu toate acestea, ea a fost descurajată din a practica chirurgia de doctorul Allen Whipple, șeful chirurgiei de la Columbia. Mai mult decât atât, medicina era un domeniu dominat de bărbați, astfel că i-a fost imposibil să se angajeze pe ceea ce studiase.

Realizând că nu are cum să-și facă un nume în domeniul chirurgiei, Apgar și-a schimbat atenția către anestezie, care datorită ei a devenit o disciplină separată a medicinei. Ea alesese anestezia pentru că era un domeniu nou și nu foarte recunoscut, sperând că astfel va putea găsi o slujbă mult mai ușor. În acest sens, Apgar s-a înscris într-un program de doi ani la Universitatea din Wisconsin și la spitalul Bellevue din New York. Ea și-a terminat formarea ca anestezist și s-a întors la Universitatea Columbia ca director a noii formate divizii de anestezie.

În 1938, ea a acceptat poziția de director al secției de anestezie al Centrului Medical Columbia Presbyterian, fiind și prima femeie șef de departament a universității. Încă de la început, părea să se lovească de indiferența colegilor și de lipsa fondurilor. Abia după ce mai mulți colegi ce îi susțineau cauza au amenințat cu demisia, aceasta a primit fondurile necesare pentru dezvoltarea secției sale.

De asemenea, ea a devenit în 1949 și primul profesor de anestezie al Colegiului de Medici și Chirurgi de la Universitatea Columbia, poziție ce a ținut-o până în 1959. În același timp a lucrat la clinica Spitalului Sloane pentru Femei, unde a făcut și muncă de cercetare.

În 1949, Virginia Apgar a inventat Scorul Apgar (prezentat în 1952 și publicat în 1953), care a devenit foarte popular atât în Statele Unite ale Americii cât și în restul lumii. Înainte de introducerea sistemului său de evaluare, se presupunea că la naștere toți copiii erau într-o stare bună de sănătate dacă nu prezentau unele probleme evidente.

Inutil de precizat, problemele interne, precum unele probleme circulatorii sau respiratorii, puteau fi ratate, motiv pentru care de cele mai multe ori acestea nu erau diagnosticate imediat și duceau la moartea bebelușilor.

Pentru că Virginia Apgar realizase că nașterea este „momentul cel mai periculos al vieții”, ea a conceput un sistem de evaluare rapid și precis al sănătății bebelușilor în minutele cruciale de după naștere.

În timp ce examina eficacitatea sistemului, Apgar a realizat că ciclopropanul folosit în anestezierea mamei avea un efect nociv asupra copilului, motiv pentru care utilizarea acestuia în timpul nașterii a fost încetată.

Sistemul creat de aceasta atribuie un maxim de 2 puncte pentru fiecare din cele 5 criterii de evaluare: efort respirator, tonus muscular, ritm cardiac, culoare și iritabilitate la reflex. Evaluarea se face la 1 și 5 minute de la naștere (sau la 15 minute de la naștere dacă aceasta a avut loc prin cezariană). Un scor perfect de 10 ar trebui să fie rar în practică, dar un scor de măcar 7 garantează sănătatea nou-născutului. Un scor mai scăzut îi atenționează pe doctori de existența unor posibile probleme latente (de exemplu hemoragii sau asfixierea), care atunci pot fi, dacă este necesar, detectate și tratate pe loc.

Prin intermediul Scorului Apgar au fost salvate nenumărate vieți; a devenit de multă vreme un standard la nivel mondial. Fiecare copil născut într-un spital modern, oriunde în lume, este privit prima dată prin ochii Virginiei Apgar.

În 1959, aceasta a obținut o diplomă de master în sănătate publică de la Johns Hopkins. În același an a fost numită director al fundației nonprofit „March of Dimes”. Prin această capacitate, ea a continuat să muncească pentru a îmbunătăți asistența medicală asigurată mamelor și copiilor.

Următorii 14 ani, până la moartea ei, Apgar a servit ca activist, a ajutat la strângerea de fonduri și a fost instructor. În 1995, Virginia Apgar a fost introdusă în „National Women’s Hall of Fame”, intrând astfel în rândurile celor mai importante femei.

De-a lungul vieții, ea a publicat peste 60 de lucrări. Cartea sa „Este Copilul meu Bine?”, publicată în 1972 și scrisă împreună cu Joan Beck a devenit o carte de succes pe care s-au bazat milioane de părinți de atunci și până acum.

Virginia Apgar nu a fost niciodată căsătorită. Ea a murit pe 7 august 1974 la Centrul Medical Columbia Presbyterian. Premiul Virginia Apgar este decernat în fiecare an de către Academia Americană de Pediatrie pentru contribuții uimitoare în domeniul pediatriei perinatale.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ