Vot, cuvântul-vedetă al acestei perioade în care au avut loc alegerile pentru Parlamentul European şi, la noi, concomitent, alegerile locale (s-a votat pentru primarii din fiecare comună, oraș sau municipiu, pentru consilierii locali și municipali, precum și pentru președinții consiliilor județene), are un sens bine-cunoscut – “exprimare a opiniei cetățenilor unui stat în legătură cu alegerea reprezentanților lor în organele de conducere” (DEX).

La vot se poate apela şi în alte împrejurări, înţelesul cuvântului fiind aproximativ acelaşi – “opinie exprimată de membrii unei adunări constituite în legătură cu o candidatură, cu o propunere sau cu o hotărâre; adeziune dată în acest scop”, “vot de încredere” (sau de “neîncredere”) – vot prin care Parlamentul aprobă (sau respinge) politica guvernului ori un act al acestuia, “vot de blam” – sancțiune prin care o colectivitate organizată își manifestă prin vot dezaprobarea față de o acțiune, de o atitudine etc. a unui membru al acesteia etc.

Dacă înţelesul cuvântului “vot” este clar, cu siguranţă, pentru toată lumea, mai puţin cunoscută este originea termenului, interesant fiind şi felul în care s-a produs schimbarea sensului iniţial.

Vot – originea cuvântului şi sensul iniţial al acestuia

Vot – originea cuvântului
Vot – originea cuvântului

În limba română, cuvântul “vot” este un împrumut din limba franceză (fr. “vote”), etimonul fiind latinescul “votum”, care înseamnă „promisiune solemnă”, „jurământ” sau “rugăciune” făcută de către o persoană, adesea în context religios, ca un angajament față de o zeitate.

În latina târzie, termenul “votum” a început să fie folosit într-un context mai general, pentru a desemna o dorință sau o decizie exprimată de un individ sau de un grup.

Tot din limba latină, termenul “votum” a fost preluat şi de limba engleză veche, păstrându-și, la început, în mare măsură, sensurile legate de promisiuni și angajamente religioase.

Cuvântul “vot”, în limba română, pătruns, ca neologism, după secolul al XVIII-lea, în perioada în care influența limbii franceze a fost extrem de puternică la noi, a fost utilizat de la început cu sensul de astăzi – actul de a exprima o alegere sau o opinie, de obicei în cadrul unui proces democratic, cum ar fi alegerile politice sau referendumul. Sensul de „promisiune” sau „jurământ” a dispărut, cuvântul păstrându-și în principal semnificația legată de exprimarea unei decizii sau preferințe într-un context formal de votare.

De la “votum”, la “votiv”

Donariul de la Biertan
Donariul de la Biertan

Este interesant si faptul că, de exemplu, pe teritoriul românesc, s-a găsit un “donariu” (cu sensul general de “parte a unui templu sau a altui edificiu unde se păstrau ofrandele aduse zeilor”), în cazul acesta, un obiect votiv (o tăbliţă dreptunghiulară şi o monogramă a lui Iisus Hristos) – “Donariul de la Biertan” (descoperit în apropierea localității Biertan, din județul Sibiu) – datând din secolul al IV-lea şi păstrat astăzi la Muzeul Brukenthal din Sibiu.

Pe acest “donariu” se găseşte o inscripţie în latină, în care se utilizează cuvântul “votum”, cu sensul de “ofrandă” – “Ego Zenovius votum posui” (“Eu Zenovie am depus (această) ofrandă”) – considerată de unii istorici ca una dintre dovezile existenței unei populații creștine vorbitoare de limba latină în Dacia, după “Retragerea aureliană” (anul 273).

Citește și:  Dreptul la vot şi puterea acestuia. Fii tu cel care decizi viitorul României şi pe al tău!

Cu înţelesul de “hărăzit, închinat divinității„, care exprimă o făgăduință solemnă (față de divinitate) există, în limba română, şi adjectivul “votiv” (tot un împrumut din limba franceză) şi care se utilizează, de pildă, referitor la un fragment dintr-o pictură murală (bisericească) înfățișând pe ctitori, de obicei cu miniatura bisericii în mâini. (“tablou votiv”).

Despre vot în supremaţia profanului…

Evident că, astăzi, niciuna dintre limbile moderne nu mai păstrează sensul vechi al cuvântului “vot” – „promisiune solemnă”, „jurământ” adresat unei zeităţi – dar, cunoscând originea cuvântului, mutatis mutandis, poate ar trebui să ne întrebăm, măcar în timpul campaniilor electorale, dacă “promisiunile” candidaţilor, chiar dacă aparţin în totalitate profanului, chiar dacă respectul faţă de cetăţean al celor ce se vor aleşi nu are nimic de-a face cu veneraţia omului vechi faţă de zei, nu ar trebui totuşi să fie respectate şi, în caz contrar, sancţionate de alegători.

Psefologia şi “votul” în epoca modernă

Psefologia se referă la studiul științific al alegerilor, votului și comportamentului electoral, pentru a detecta factorii care influenţează deciziile luate. Termenul provine din cuvintele grecești „psephos” (însemnând „piatră” sau „vot„) și „logos” (însemnând „studiu”/ „știință„). În antichitate, grecii foloseau “pietre” pentru a vota, de unde și originea termenului.

Psefologia (sociologia electorală) cuprinde o gamă largă de subiecte legate de procesele electorale și comportamentul alegătorilor, cum ar fi:

  • Analiza comportamentului electoral – studiul modului în care (și de ce) oamenii votează așa cum o fac, incluzând factori demografici, socio-economici, psihologici și contextuali.
  • Sistemele de vot – examinarea diferitelor metode de vot (de exemplu, votul majoritar, reprezentarea proporțională etc.) și impactul acestora asupra rezultatelor electorale și reprezentării politice.
  • Modele statistice și matematice – utilizarea metodelor statistice pentru a analiza datele electorale, a prezice rezultatele alegerilor și a studia fenomene precum redistribuirea voturilor.
  • Istoria alegerilor – studiul evoluției proceselor și instituțiilor electorale de-a lungul timpului.
  • Sondaje de opinie și exit-polluri – utilizarea sondajelor pentru a măsura intențiile de vot ale populației și pentru a prezice rezultatele alegerilor.
  • Impactul mass-media și al campaniilor electorale – analiza modului în care mass-media, publicitatea politică și campaniile influențează comportamentul de vot.
  • Regulile și legislația electorală – studierea regulilor și legilor care guvernează procesele electorale, cum ar fi cerințele de înregistrare a alegătorilor, finanțarea campaniilor și administrarea alegerilor.

Psefologia, un domeniu interdisciplinar, este importantă, deoarece oferă o înțelegere detaliată a modului în care funcționează democrațiile și a factorilor care influențează rezultatele electorale, putând ajuta la îmbunătăţirea sistemelor electorale, la educația publicului (prin creșterea înțelegerii generale a proceselor electorale și a importanței participării la vot), consolidarea democrației (prin promovarea unor alegeri corecte, transparente și reprezentative).

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.