Voyager 2, sonda spaţială cu mesajul umanităţii, pentru Univers, s-a “pierdut” în cosmos dintr-o eroare umană

Voyager 2, naveta spaţială lansată în 1977, care poartă la bord un disc aurit – “Golden Record” – cu mesajul umanităţii către posibile civilizaţii extraterestre şi care se află acum la aproape 20 de miliarde de kilometri distanţă de Pământ, după 45 de ani de misiune, a pierdut legătura cu centrul de comandă de la NASA, dintr-o eroare umană, după cum s-a anunţat în urmă cu puţin timp.

Voyager 2 a fost lansată la 20 august 1977, iar două săptămâni mai târziu, la 5 septembrie, a fost urmată de Voyager 1, cele două nave spaţiale călătorind pe căi diferite şi la viteze diferite, fiind gândite ca să străbată spaţiul cosmic sute de mii sau chiar milioane de ani.

Datele stiinţifice înregistrate până în prezent şi transmise constant până în urmă cu o săptămână, fac din Voyager cea mai fructuoasă misiune din istoria explorării spaţiale. Cele două sonde sunt primele care au survolat planetele gigantice Uranus, Saturn şi Neptun, care au furnizat date importante despre Jupiter şi Inelele lui Jupiter, despre activitatea vulcanică de pe sateliţii naturali ai lui Jupiter (Io, Europe, Ganymede şi Callisto), a ajuns în heliosferă (atmosfera Soarelui), pentru a analiza razele cosmice etc.

“Misiunea Interstelară Voyager” a fost proiectată pentru a trece dincolo de marginea sistemului nostru solar şi pentru a intra ulterior, părăsind zona de influenţă a Soarelui (heliosfera), în spaţiul interstelar, ceea ce s-a şi întâmplat – Voyager 1 a părăsit Sistemul nostru solar în luna august 2012, iar la 15 noiembrie 2018, Voyager 2 a traversat heliopauza (regiunea numită „șoc terminal” al heliosferei/ punctul heliosferei în care viteza vântului solar scade sub viteza sunetului), cu aproximativ 1,6 miliarde de km mai aproape de Soare decât o făcuse Voyager 1, și a intrat si ea în spațiul interstelar.

Care este eroarea umană care a făcut ca Voyager 2 să fie “pierdută” în spaţiu?

Centrul de cercetare, care se ocupă de construirea și operarea navelor spațiale robotice (fără echipaj), “Jet Propulsion Laboratory”, din Pasadena, California, a anunţat la data de 1 august 2023, că, din 21 iulie, anul acesta, Voyager 2, care se îndepărtează în spațiul interstelar, la miliarde de kilometri distanță, nu mai răspunde, NASA nu mai primeşte date de la sonda sa, după o eroare de comandă de la sol.

Agenția spațială americană a planificat si executat o serie de comenzi către sonda Voyager 2, provocând mișcarea (greşită) a antenei folosite pentru a comunica cu Pământul. Antena s-ar fi rotit cu 2 grade, adică prea mult pentru ca sonda să mai poată trimite date, aşa cum se întâmpla până la acest moment.

Trecând prin cosmos cu 55 000 km/h (această viteză fiind relativă cu cea a Soarelui), instrumentele sondei trebuie să fie orientate foarte precis, astfel încât astronomii să poată primi informații datorită “Rețelei de spațiu adânc” (“Deep Space Network”). Acest sistem, ale cărui prime instalații au fost înființate în anii 1950, de către “Jet Propulsion Laboratory”(JPL), constă, în principal, din antene parabolice împrăștiate în întreaga lume, care asigură comunicarea cu cele mai îndepărtate sonde din spațiu.

Agenția spațială a încercat să se reconecteze cu Voyager 2, folosind antena mare situată în Canberra, Australia, dar încercările au eșuat până acum, deşi sistemul “Deep Space Network” “bombardează” zona în care se află sonda cu semnale care îi “spun” să-și îndrepte antena la unghiul potrivit. Este nevoie de mai mult de 18 ore pentru ca un semnal de pe Pământ să fie recepționat la mai mult de 19 miliarde de kilometri distanță si, prima veste bună este ca, in urmă cu 24 de ore, ar fi fost captat un semnal slab.

Reconectarea cu Voyager 2 ar fi posibilă…

Antena din Canberra va încerca să trimită comanda corectă în mod repetat în cursul săptămânii următoare, în speranța că va fi restabilită conexiunea. În caz contrar, NASA va trebui să aștepte următoarea resetare automată a navei Voyager 2 (operație care reorientează regulat antena navetei spaţiale), pe 15 octombrie 2023, pentru a se reconecta la comunicare, ceea ce înseamnă că naveta Voyager 2 ar putea să nu fie pierdută definitiv, că mai există o şansă de recuperare a legăturii, deoarece sonda spaţială ar trebui să rămână pe traiectoria planificată în această perioadă, descrisă de NASA ca fiind „liniștită”.

Cât de importante sunt misiunile Voyager?

Misiunile Voyager 1 şi 2 sunt cele mai spectaculoase şi mai fructuoase din istoria explorării spaţiului cosmic. În plus, niciodată o misiune științifică nu a fost activă atât de mult timp (peste patru decenii) şi niciuna, până la Voyager, nu a trecut de marginile sistemului nostru solar.

Inițial, în 1965, un inginer aerospaţial american, Gary Flandro, observase că, la mijlocul anilor 1970, va fi o aliniere rară a planetelor sistemului nostru solar (care se va repeta abia peste 176 de ani) şi care ar putea permite unei sonde spaţiale să le viziteze folosind o serie de impulsuri asistate de gravitație, altfel spus, ar putea zbura fără a consuma combustibil şi, până în 1977, cele două nave spaţiale – Voyager 2 şi Voyager 1 – au fost gata de lansare.

Scopul a fost, aşadar, de a profita de o conjuncţie rară, pentru a explora multe planete din sistemul solar, inclusiv Jupiter, Saturn, Neptun și câteva luni ale acestor planete. După această primă misiune, cele două sonde și-au continuat traseul spre exteriorul sistemului nostru solar, antenele lor rămân îndreptate spre Pământ și continuând să transmită zilnic date științifice (la aproximativ 160 de biți pe secundă). De asemenea, camerele montate pe braţul de bord au transmis, de-a lungul timpului, fotografii fără precedent ale Sistemului nostru solar (inclusiv o faimoasă imagine din momentul in care au părăsit Sistemul solar, în care Terra și Luna apar în același cadru).

Voyager 2 şi Voyager 1 – în spaţiul cosmic pentru eternitate…

La 1 ianuarie 2020, Voyager 2 se afla la peste 18 miliarde de kilometri de Soare, îndepărtându-se de acesta cu o viteză de 15 327 km/s (55 177 km/h), spre Constelația Păunul şi, dacă nimic neprevăzut nu i se va întâmpla, în 296.000 de ani, Voyager 2 va trece de steaua Sirius (cea mai strălucitoare stea observabilă pe cer cu ochiul liber) la o distanță de 4,3 ani-lumină.

În martie 2020, antena radio utilizată pentru comunicarea cu sonda a fost deconectată temporar, pentru reparaţii şi modernizări ale “Deep Space Station”, iar în octombrie 2020, operatorii NASA au trimis o serie de comenzi navei, pentru prima dată de la deconectrea antenei, aceasta “confirmând” primirea “apelului” și “executând” comenzile fără probleme.

Practic, sondele Voyager vor “hoinări” în spaţiul cosmic pentru eternitate. În 300 de ani, Voyager 1 va atinge “Norul lui Oort” (despre care se presupune că ar fi sursa tuturor cometelor de tip Halley, care intră în Sistemul solar). Tot Voyager 1 a realizat, în 1990, şi celebra fotografie a Pământului – “Pale blue dot” (“Un punct albastru pal”) – de la distanţa de 6 miliarde de kilometri, Terra arătând ca un punct minuscul în contrast cu imensitatea spațiului cosmic. Astronomul Carl Sagan a solicitat Agenţiei NASA, la vremea respectivă, să dea comanda sondei ca, in momentul în care aceasta părăsea Sistemul nostru solar, să întoarcă pentru ultima dată camera și să facă o fotografie a Pământului în contrast cu imensitatea spațiului cosmic.

Discul aurit de pe Voyager

Astronomul Carl Sagan, care a avut ideea fotografiei devenită celebră – “Pale blue dot” – este cel care a iniţiat şi proiectul “Golden Record”, Discul aurit de pe Voyager, (lansat în spaţiu în dublu exemplar, câte unul pentru fiecare dintre cele două nave spaţiale), un mesaj concentrat al umanităţii, pentru posibile civilizaţii extraterestre, despre cum suntem noi, oamenii, cum este planeta noastră, ce am realizat etc.

Discul aurit de pe Voyager (cu un diametru de 30 de centimetri) – un video-disc – este făcut din cupru aurit, acoperit cu un strat de aluminiu injectat cu atomi de uraniu 238 radioactiv, un izotop a cărui durată medie de viaţă este de circa 4,5 miliarde de ani.

Discul cuprinde 116 imagini referitoare la Terra şi la Sistemul nostru solar, 12 minute de sunete din natură (zgomotul valurilor, al ploii, al vântului, glasuri de păsări, sunete scoase de balene etc.), structura ADN-ului, celule şi procesul diviziunii celulare, anatomia umană, plante, insecte, animale, definiţii aritmetice elementare, unităţi fizice, texte literare, formule de salut în 55 de limbi şi 90 de minute de muzică (din culturi şi epoci diferite, clasică şi modernă – Bach, Mozart, Beethoven, Stravinsky, Chuck Berry etc.).

Există pe coperta discului o serie de explicaţii legate de un fel de “gramatică universală”, graţie căreia mesajul să poată fi descifrat. Din iulie 2015, înregistrările audio de pe “ Golden Record” pot fi accesate şi de publicul larg, pe platforma Soundcloud. Până la momentul erorii care a întrerupt comunicarea cu Voyager 2, pe aceeaşi platformă putea fi urmărită şi traiectoria sondei în timp real.

“Un Univers vast şi impresionant”…

Chiar dacă, la momentul actual, Voyager 2 este “pierdut” în spaţiu, o eroare umană făcând imposibilă comunicarea, chiar dacă, în octombrie 2023, când va avea loc o resetare automată a navei, nu va mai putea fi restabilită conexiunea, în tot acest timp şi pentru eternitate, Voyager şi “Discul aurit”, mărturie a existenţei noastre, îşi vor continua călătoria şi vor aduce, poate, cândva, semnul că nu suntem singuri în Univers.

La momentul lansării navei Voyager 2, Preşedintele Statelor Unite ale Americii, Jimmy Carter spunea, intr-un discurs celebru: “Vom transmite acest mesaj în cosmos… printre cele 200 de miliarde de stele din Calea Lactee poate se află planete locuite şi civilizaţii care călătoresc în spaţiu. Dacă o astfel de civilizaţie interceptează Voyager şi poate înţelege conţinutul înregistrat pe disc, iată mesajul nostru: Încercam să supravieţuim timpului nostru, ca să putem trăi într-al vostru. Sperăm că într-o zi, rezolvând problemele cărora încercăm să le facem faţă, să ne alăturăm unei comunităţi de civilizaţii galactice. Acest disc exprimă speranţa noastră, hotărârea noastră şi bunăvoinţa noastră într-un Univers vast şi impresionant. Este prezentul unei lumi mici şi îndepărtate, cu sunetele noastre, ştiinţa noastră, imaginile noastre, muzica noastră, gândurile noastre şi sentimentele noastre”.