Abatia din orasul Einsiedeln, Elvetia, este o manastire benedictina, dedicata Doamnei Ermitilor. Acest lacas sfant nu apartine diocezei, in schimb, este scaun teritorial, de-a lungul vremurilor, impresionanta cladire bucurandu-se de o notorietate mare in randul crestinilor. E drept ca si istoria acestei manastiri este, poate, la fel de interesanta ca zidurile intre care, odinioara, sute de pelerini se rugau. Sfantul Meinrad, care facea parte din familia Hohenzollern, a fost educat la scoala abatiei din Reichenau, o insula situata in Lacul Constanta. Aici, acesta avea sa imbrace hainele monahale.
Prin urmare, dupa ce a petrecut cativa ani la Reichenau, Meinrad a luat decizia sa se stabileasca pe muntele Etzel, adica sa traiasca in sihastrie, rupt de restul lumii. Sfantul Meinrad a murit, insa, in anul 861, ca urmare a unui jaf, prin care i s-au furat din obiectele pretioase oferite de catre pelerinii devotati. In urmatorii opt ani, locul era intotdeauna ocupat de cel putin un eremit, acestia dorindu-si sa urmeze exemplul Sfantului Meinrad. De pilda, unul dintre ei, numit Eberhard, a ridicat o manastire si o biserica aici, devenind astfel primul abate.
Biserica a devenit intr-un timp foarte scurt cunoscuta aproape in toate colturile lumii; mai mult decat atat, se spune ca, in anul 948, acest lacas sfant avea sa fie consacrat de insusi Iisus Hristos, ajutat de catre Cei patru evanghelisti si nu numai. Iar verdicitatea acestui fapt a fost confirmata si de Papa Leo al VIII-lea. Importanta acestui lacas sfant s-a rasfrant asupra istoriei — spre exemplu, staretii abatiei erau numiti printi.
Astfel, in anul 965, Grigore, cel de-al treilea abate din Einsiedeln, a primit titlul de print al imperiului de la Otto I, acelasi titlu primindu-l si succesorii celui de-al treilea staret, care s-au bucurat de aprecierile regilor. Mai tarziu, Abatia din Einsiedeln a fost transformata intr-un Mare Principat de catre Rudolf I al Germaniei. Pana la Revolutia Franceza dintre anii 1789-1799, abatia a fost independenta.
Si sa ne facem o idee cu privire la statutul de atunci, ne indreptam atentia spre felul in care, in prezent, Abatia din Einsiedeln functioneaza; lacasul sfant se afla sub autoritate cvasi-episcopala, pe cand, atunci, nu apartinea de nicio alta institutie sau organism, depinzand doar de vointa regelui. Insa Abatia din Einsiedeln era populara si datorita evlaviei si intelepciunii calugarilor care traiau aici, timp de secole, multi sfinti petrecandu-si mare parte din viata intre zidurile acestei manastiri impresionante.
Ba, mai mult decat atat, manastirea a ajutat in mod semnificativ la cresterea gloriei Ordinului Benedictin, calugarii studiind aici aproape toate formele artei, printre care literatura si pictura. Inevitabil, odata cu Reforma Protestanta, Abatia din Einsiedeln a fost nevoita sa traverseze vremuri nu tocmai fericite. Numarul pelerinilor a scazut considerabil in secolul al XVI-lea, dar secole mai tarziu, cam dupa prima jumatate a secolului al XIX-lea, numarul acestora a inceput sa creasca gradual. De pilda, Einsiedeln poate concura oricand cu Roma sau Santiago de Compostela din acest punct de vedere. In prezent, aproximativ 200.000 de pelerini vin aici an de an, din toate tarile catolice europene.
Si nu ar trebui sa ne mire deloc aceasta statistica, indeosebi daca tinem seama de importanta pe care acest lacas a avut-o de-a lungul secolelor sale de existenta si pe care, de altminteri, o are chiar si in zilele noastre. Plus, nu mai luam in calcul si turistii care trec pragul manastirii din Einsiedeln, fascinati de impozanta acestui edificiu splendid.
