Abația Waverley din Anglia: Obiective turistice Anglia – Farnham

Mănăstirea de la Waverley este prima locație cisterciană ( ordinul cistercian – în limba latină Ordo Cisterciensis, acronim Ocist – este un ordin călugăresc catolic, asa cum ne spune wikipedia ) fondată în Anglia. O destinație specială care este cu atât mai interesantă cu cât privim mai mult ruinele lăsate în timp, impresionante și reci. Ca să ajungi la destinația aleasă din stația londoneză Waterloo, cu un tren se face mai puțin de o oră pâna la Farnham , iar de acolo cu un mijloc local de transport, sunt doar 4 km, se poate ajunge la abație. De la aeroporturile lononeze însă sunt doar 40 de minute și dacă se călătorește cu mașina personală, la destinație sunt locuri de parcare pentru vizitatorii de tot felul. Abația se gasește la 4 km de orașul Farnham, Surrey, alt loc ca destinație turistică deosebită.

Mănăstirea a fost fondată de Wiliam Gifford, episcop de Winchester, în 1128. Aici, și-au găsit adăpostul 12 călugari și un stareț din Franța, țara de origine a acestui ordin. Tot aici, s-au fondat cele șase biserici ale ordinului cistercian în regat. Dar ca să înțelegem ce este cu acest ordin, am cercetat din surse diverse și am aflat că acesti călugări și călugărițe respectau reguli stricte religioase ale Sfântului Benedict din anul 540. Acest ordin religios monahal catolic se distinge prin hainele albe cu scapular negru, ușor de remarcat printre hainele celorlalte ordine religioase catolice.

Deja în 1187 ajunsese numărul călugărilor la 70 pe lângă cei 120 de frați mireni care locuiau la mănăstire. Inundațiile dezastruoase din 1201 au produs daune clădirilor care de abia în secolul 13 au fost reconstruite pe un loc mai înalt. Locuitorii de la mănăstire lucrau pămantul pentru agricultură cu ajutorul a 30 de pluguri, făceau negoț cu lemn , pescuiau , ofereau adăpost călătorilor și pelerinilor, dar și bolnavilor , pentru care aveau o infirmerie proprie. Chiar dacă abația a fost locul din care acest ordin religios catolic s-a propagat în întregul regat și a fost o abație bogată, mănăstirea a avut perioade de foamete și săracie cănd călugării săi au cerșit de mâncare.

În 1536 trezorierul regelui Sir William Fitzherbert a demolat abația în urma unui ordin de dizolvare a mănăstirilor. Pietrele sale dislocate au fost folosite pentru o casă de patrimoniu a celui care va fi Sir William More, în Loseley, iar altă parte a pietrelor abației au fost utilizate la construcția Casei Abației Waverley de abea în 1723. Acum, dacă istoria nu a fost prea blândă cu acest lăcaș de cult, urmele sale încă maiestuoase domină ținutul.

Chiar neînțelegerile dintre Papă și regii vremii au deturnat proprietatea, la un moment dat mănăstirea devine proprietate regală printr-un act fals. Lăcomia omului a dus-o spre dezastre , ea fiind jefuită de către un alt Rege John datorită averii pe care o deținea la vremea aceea.și apoi a fost lăsată în paragină . În momentul decăderii sale mai existau doar 13 călugări la mănăstire și avea un venit de doar 174 pounds, o sumă mică și în acea vreme.

În literatură, Sir Connan Doyle a readus faima de odinioară a locului într-unul dintre romanele sale numit „Sir Nigel” si pentru un alt scriitor britanic, Sir Walter Scott, numele a fost inspirația unei nuvele , dar surprinzător, eroul este numit Waverley, în rest nimic nu are legatură cu abația așa cum s-a crezut la prima vedere.

Cu foarte puțin din biserică acum vizibil, este dificil pentru istorici să determine planul de la sol, doar ruinele care au rămas în picioare ajută la înțelegerea simplității și austerității, evidente la Abația Waverley .

Aceasta a fost construită după tipicul mănăstirilor englezești astfel, biserica are lungimea de 91 m, dispusă spre nordul complexului monahic. În sudul ei este mănăstirea în a cărui parte estică se află sala de consiliu canonic unde călugării discutau câte o regulă a ordinului pe zi , iar apoi făceau afaceri. Tot acolo se aflau și dormitoarele călugărilor, mai departe însă, spre interiorul clădirii. În sudul sălii de consiliu erau spațiile anexe, cimitirul era amplasat spre est.

Abația era construită după un plan tradițional pentru acest ordin religios, numit desigur cistercian. Mărimea sa impresionează, cei 300 m în lungime nu sunt nici acum și nu erau nici la vremea aceea ceva obișnuit. Sala de mese și toaletele erau amplasate tot spre sud, vizitatorilor fiindu-le rezervată aripa vestică. Sunt vizibile până astăzi urmele sistemului de canalizare și ale lacului artificial creat de călugări pentru a crește pește pentru consumul propriu. Prin contrast, s-au păstrat până acum aproape intacte arcurile și boltile abației, impresionante și maiestuoase, în ciuda tuturor intemperiilor vremii și ale distrugerilor umane. Bolta pivniței și arcele sale sunt înca în picioare, dovada vie a bogăției apuse a abației și a călugărilor cât și a priceperii lor în arta construcțiilor de piatră.

Dar dacă astăzi stau în picioare doar ruine, părți de ziduri sunt înca vizibile, restul fiind distrus de vreme, locul este minunat, misterios și tipic englezesc. Ruinele abației includ și fragmente din naos, presbiteriul, transeptul bisericii, cât și terasamentele clădirilor. Pământurile deținute de mănăstire sunt întinse pe 24 de hectare, mărginite la sud și la est de râul Wey. În 1966, ruinele au fost restaurate , iar în 1989 au fost declarate zonă de conservare arheologică. Complexul monastic a fost excavat de către Societatea de Arheologie din Surrey între anii 1890-1903. Între anii 1128 – 1535 s-au perindat 29 de stareți ai abației, unii și-au dat demisia , nefiind acceptați de suveranii timpului, alții au murit în timpul funcției.

Aceste terenuri vaste cât și ruinele abației și ale casei construite alături de lac sunt considerate monumente vechi , administrate de Patrimoniul Britanic și deschise vizitatorilor pe timp de zi.

Vizitarea ruinelor se poate face gratis în cursul zilei lumină, adică până la apusul soarelui. Pentru cei interesați pe site-ul Patrimoniului Britanic există de descărcat un file mp3 audio cu explicația detaliată pentru vizitarea ruinelor abației Waveley și a împrejurimilor. Tot acolo se dau informații despre modalitațile de transport în zonă.cât și informatii despre alte obiective de vizitat.

Prin comparație cu multe alte mănăstiri Waverley arată, din păcate, grandioasă și monotonă, cu zidurile ei de piatră dură, reci și austere. Abația a fost un punct de plecare important în mișcarea cisterciană, remarcabilă pentru istoria britanică, o perioada de 900 de ani misterioși, întunecați și distrugătoari pentru zidurile sale.

Casa abației Waverley este folosită ca centru de instruire și conferințe în prezent. Proprietatea desprinsă parcă din romanele englezești a fost construită cu pietrele demontate din abație în 1723 de Sir John Aislabie, separată de ruinele acesteia printr-un lac artificial.. Și ea a avut diferiți proprietari , unul dintre ei fiind unchiul Florenței Nightingale, prima infirmiera medicală modernă, aceasta vizitând proprietatea de multe ori. În primul război mondial a devenit spital militar, pe aici trecând 5000 soldați, în cel de-al doilea război mondial a fost cartierul general al armatei britanice pentru apărarea Londrei, fiind și loc de depozitare a unor piese de armament importante. A devenit după razboi azil de bătrâni și în 1983 a fost cumpărată de o organizație creștină non-profit și transformată în ceea ce este azi, sală de conferințe și de instruire, centru pentru evenimente și nunți.

Stilul casei este georgian, este luxuriantă si foarte impunătoare, locația este îndeajuns de spațioasă pentru 100 persoane zilnic în cele opt sali, un restaurant, cafenea, patio-terasă și dependințe. Cazarea musafirilor pentru noapte însă se poate realiza pentru un numar mai mic de persoane în cele 44 de dormitoare cu paturi duble. Tinând cont de locația superbă si de farmecul locului, proprietarii maiestuoasei proprietăți oferă doar cuplurilor posibilitatea închirierii unei camere duble, ceilalți clienți , sosiți singuri sunt nevoiți să împartă camera cu un necunoscut… Tipic englezesc, nu se risipește nimic din farmecul locului și nu numai.