Arme, virusuri şi oţel. Soarta societăţilor umane (în original, “Guns, Germs, and Steel: The Fates of Human Societies”) este o carte de non-ficţiune, publicată în 1997, de către istoricul şi antropologul american Jared Diamond, tradusă şi în limba română. A ajuns rapid bestseller şi, în anul următor, în 1998, a primit prestigiosul Premiul Pulitzer şi Premiul Aventis al Societăţii Regale din Londra, pentru cea mai bună carte ştiinţifică.

Arme, virusuri şi oţel. Soarta societăţilor umane”, cartea în care Jared Diamond realizează o frescă uluitoare a istoriei umanităţii în ultimii 13 000 de ani, apelând la informaţii din istorie, arheologie, genetică, biologie moleculară, ecologie comportamentală, epidemiologie, lingvistică, tehnologie, încearcă să ofere răspunsuri la marile şi dramaticele întrebări ale lumii contemporane, tot mai scindată de conflicte, de lupta pentru putere, pentru împărţirea sferelor de influenţă, pentru o nouă ordine mondială.

Arme, virusuri şi oţel. Soarta societăţilor umane, de Jared Mason Diamont
Arme, virusuri şi oţel. Soarta societăţilor umane, de Jared Mason Diamont

În ultimul timp, mai ales după declanşarea absurdului război din Ucraina, în atenţia lumii întregi, stupefiată de ororile care se petrec aproape de inima Europei civilizate (mii de oameni nevinovaţi ucişi cu bestialitate, localităţi şterse de pe faţa pământului, anularea unor secole de cultură şi civilizaţie) revin tot mai insistent întrebări legate de degringolada acestui început de secol.

Ca şi în urmă cu o sută de ani, o pandemie, un război, crize, drame, degradarea valorilor, a nivelului de trai al oamenilor, un viitor incert, mai degrabă întunecat, teamă, nelinişte, evenimente debusolante, anihilând aproape ceea ce, până nu demult, cel puţin declarativ, părea a fi singurul drum al omenirii – acela al progresului, al îmbunătăţirii calităţii vieţii, al protejării planetei căreia îi datorăm viaţa etc.

Arme, virusuri şi oţel – istoria se repetă?

Arme, virusuri şi oţel. Soarta societăţilor umane, de Jared Mason Diamont
Arme, virusuri şi oţel. Soarta societăţilor umane, de Jared Mason Diamont

Titlul cărţii – “Arme, virusuri şi oţel. Soarta societăţilor umane” – face referire la mijloacele prin care, la începuturi, societățile agrare, mai puternice (favorizate de condiţiile geografice, climatice, de mediu), au cucerit populațiile mai puţin dezvoltate și și-au menținut dominația, în ciuda faptului că, uneori, erau cu mult depășite numeric. În societăţile agrare timpurii, s-a produs, destul de rapid, şi imunitatea oamenilor la boli endemice la animale, colectivităţile umane au devenit mai puternice, mai organizate, capabile să le domine pe altele. Practic, armele, virusurile şi oţelul au permis apariţia imperialismului.

Pretextul cărţii – Întrebarea “Yali”

Pentru a explica istoria societăţilor umane, mărirea şi decăderea acestora, pentru a răspunde la întrebări de felul: “De ce au ajuns europenii în America şi nu invers, amerindienii în Europa? Cum au ajuns oamenii în locuri izolate – in Insula Paştelui sau in Papua Noua Guinee sau Petra, in sudul Iordaniei etc. – cum au dezvoltat acolo civilizaţii excepţionale şi de ce au dispărut ulterior? etc., cartea “Arme, virusuri şi oţel” porneşte de la “Întrebarea Yali”.

“Yali” a fost un politician din Papua Noua Guinee (o insulă din Oceanul Pacific, în nordul Australiei), a fost consilier guvernamental local, ofițer de poliție, născut într-un sat în care a devenit şi “căpetenie”, în care s-a şi stins din viaţă şi care a avut un rol important în eforturile de a convinge populaţia băştinaşă că nu sunt productive revoltele contra puterii coloniale.

Jared Diamond, autorul cărţii “Arme, virusuri şi oţel”, l-a cunoscut personal pe Yali şi, în lungile lor conversaţii, problemele asupra cărora reveneau frecvent se refereau la diferenţele majore de putere şi tehnologie dintre oamenii lui Yali și europenii/ occidentalii care şi-au menţinut supremaţia sute de ani. “De ce ei, colonialiştii – întreba adesea Yali – au dezvoltat atât de multă marfă și au adus-o în Noua Guinee, iar ei, băştinaşii, aveau puțină marfă proprie?”.

Diamond a constatat că acelaşi lucru s-a întâmplat în nenumărate alte părţi ale lumii, de-a lungul timpului – cuceritori, care şi-au păstrat puterea şi bogăţia şi după ce au renunțat la dominația în anumite teritorii, şi cei cuceriţi, subjugaţi, adesea decimaţi, exterminaţi.

De la începuturile civilizaţiei şi până astăzi, susţine Jared Diamond, mecanismele puterii au fost aceleaşi – Arme, virusuri şi oţel – cu diferenţa că, în epoca modernă, aceste mijloace de dominaţie au devenit din ce în ce mai sofisticate.

Un exemplu pentru teoria lui Jared Diamond, “Arme, virusuri şi oţel” – „Coliziune în Cajamarca”

Coliziune în Cajamarca
Coliziune în Cajamarca

În capitolul al III-lea al cărţii “Arme, virusuri şi oţel”, autorul prezintă episodul Bătăliei de la Cajamarca, din 1532, împrejurare în care conchistadorul spaniol Francisco Pizarro, a primit permisiunea din partea lui Carol al V-lea, Împărat al Sfântului Imperiu, moştenitor al Casei de Habsburg, să cucerească Peru.

Împreună cu alţi 168 de conchistadori, Francisco Pizarro a decis să meargă în capitala Imperiului, Cajamarca, acolo unde se afla Atahualpa, ultimul conducător al Imperiului Incas. Spaniolii se gândeau, pentru că aşa se povestea, că vor găsi o ţară extrem de bogată.

Pizarro l-a invitat, iniţial, pe împăratul incas la o întâlnire “paşnică”, pretinzând că este gata să-l ajute în conflictul cu fratele acestuia. Şaisprezece ore au aşteptat spaniolii, până când împăratul incas să sosească într-o litieră de aur, înconjurat de soldaţi neînarmaţi, nobili şi dansatori, cu gândul să-i impresioneze pe străini, adevăratul plan fiind să-i captureze pe spanioli si fiind sigur că tot ce trebuia să facă era să-şi arate puterea.

Peste 80 000 de soldaţi incaşi ucişi…

Spaniolii i-au întins însă o capcană, împăratul a fost luat prizonier şi peste 80 000 de soldaţi incaşi au fost ucişi. Analizând această situaţie, Jared Diamond a identificat drept cauze ale unui asemenea dezastru pentru incaşi următoarele: folosirea, de către Pizarro, a armelor din oţel, făcând inutile armele rudimentare ale băştinaşilor, ignoranța incașilor, care credeau că spaniolii nu ar îndrăzni să-i atace fără avantajul numărului, la care s-au adăugat boli aduse din Europa, care au decimat in scurt timp populaţia incaşă. Iar evenimente similare au avut loc şi în alte părţi ale lumii – cei care au venit cu arme, boli şi oţel (metal) i-au cucerit pe ceilalţi.

Mutatis mutandi, în epoca modernă, cei care deţin armele cele mai sofisticate, cei care (voluntar şi iresponsabil) ştiu că pot ameninţa cu războaiele nucleare/ biologice/ chimice, cei care au resursele şi puterea nu vor ezita să-şi manifeste spiritul dictatorial şi belicos, în pofida pretenţiilor de progres şi civilizaţie.

Capitolul 13 al cărţii “Arme, virusuri şi oţel” – “Mama nevoii”

Jared Diamond
Jared Diamond

După tabloul impresionant al civilizaţiilor care au câştigat sau au pierdut de-a lungul istoriei, Capitolul al 13-lea al cărtii analizează motivele care au făcut ca anumite civilizaţii să inventeze noi tehnologii, ducând la o diferenţiere puternică între popoare.

Citește și:  Armistițiul de Crăciun din 1914 – cum spiritul Crăciunului a învins războiul

Mai întâi, observă autorul, noile tehnologii apar în societăţile care au o populaţie suficient de mare, astfel încât diferenţierea muncii să se accentueze, iar inventatorii să aibă suficient timp şi susţinere materială pentru a-şi dezvolta invenţiile. Treptat, în astfel de colectivităţi, vor apărea grupuri concurente, cărora o nouă invenție le poate oferi un avantaj semnificativ.

În felul acesta, în timp, în interiorul colectivităţii respective, se structurează tot mai clar o ierarhie, aşa cum ierarhii, pe diverse criterii, se stabilesc şi între state/ naţiuni etc. La scara istoriei, egalitarismul a fost abandonat rapid, din zorii civilizaţiei, în favoarea cleptocraţiei – tip de guvernare în care membrii caută, în primul rând, să obțină avantaje personale (materiale, sociale, politice etc.), pe seama celor în numele cărora guvernează.

Eurasia şi “nouă ordine mondială multipolară”

Noua Ordine Mondiala
Noua Ordine Mondiala

În acest prezent complicat, pe care-l trăim la scară globală, după o pandemie căreia i s-a adăugat un război, se fac analize, se caută explicaţii pentru gravele derapaje ale lumii contemporane. Putem auzi frecvent, in mass media, despre ambiţiile şefului de la Kremlin de a crea “o nouă ordine mondială multipolară” (un concept geopolitic, potrivit căruia puterea este împărţită între mai mulţi poli).

Ministrul rus al afacerilor externe, cu ocazia unei vizite recente în China, anunţa şi el o ordine mondială “multipolară”, în parteneriat cu China, un sistem care să “controleze” planeta, să refacă şi să consolideze supremaţia Rusiei, de fapt a fostei URSS sau, poate, chiar a fostului Imperiu ţarist.

Eurasismul este o doctrină geopolitică, apărută în secolul al XVIII-lea, potrivit căreia Rusia şi vecinii săi slavi, dar si români, greci, musulmani, ar trebui să formeze o “entitate continentală” – Eurasia – un spaţiu intermediar între Europa Occidentală şi Asia de Est.

La începutul secolului al XX-lea, Dmitri Mendeleev, cunoscutul chimist care a făcut “Tabelul periodic al elementelor”, a avut şi el imaginea unei Rusii mari şi puternice (între “ciocanul Occidentului și nicovala Asiei”), pe care a descris-o în lucrarea “Despre cunoaşterea Rusiei” şi în care pledează pentru unirea Rusiei și Chinei, “drept cea mai bună garanție a progresului mondial”.

Strict geografic, Eurasia înseamnă 54 de milioane de kilometri pătrați (36,2% din suprafaţa globului) și 4,8 miliarde de locuitori (care reprezintă aproximativ 64% din populația lumii).

Jared Diamond, în “Arme, virusuri şi oţel”, spune că, indiscutabil, civilizaţia eurasiatică a avut un rol major în istoria umanităţii, dar că aceasta nu a fost atât un produs al ingeniozității, cât al oportunității și al necesității. Altfel spus, această civilizație nu a fost creată din “inteligență superioară”, ci este rezultatul unui lanț de dezvoltări, dependente de anumite condiţii istorico-geografice.

“Arme, virusuri şi oţel” în 2022

Noua Ordine Mondiala multipolara
Noua Ordine Mondiala multipolara

Deşi omenirea (oamenii obisnuiţi) încearcă să-şi gândească viitorul după alte repere, se pare că “armele, virusurile şi oţelul” care au condiţionat mărirea şi prăbuşirea civilizaţiilor, se aud, se văd, se simt din nou, iar popoarele asistă la acerba luptă pentru putere a liderilor mondiali, care fie ignoră (cu premeditare) învăţămintele istoriei, fie îşi arogă roluri pe care realitatea nu le confirmă, fie sunt incapabili să înţeleagă complexitatea prezentului si consecinţele actelor lor iresponsabile.

Iar când o societate depăşeşte un anumit nivel de complexitate, spun antropologii, aceasta devine, paradoxal, din ce în ce mai fragilă şi, în cele din urmă, se ajunge la un punct în care chiar și un incident relativ minor poate face ca totul să se prăbușească.

Într-o altă carte, intitulată “Collapse: How Societies Choose to Fail or Succeed” (“Colaps: cum societățile aleg să eșueze sau să reușească”), acelaşi Jared Diamond spune că, în mare, există două răspunsuri la întrebarea: “Care sunt alegerile pe care trebuie să le facem dacă vrem să reușim și să nu eșuăm?” – planificare pe termen lung, căreia să i se asocieze curajul de a lua decizii indrăznețe, anticipative, înainte de a se ajunge la o criză, şi reconsiderarea acelor valori care nu (mai) corespund timpului actual.

Valorile de care oamenii se agață cel mai mult, în condiții nepotrivite – susţine Jared Diamond – sunt acele valori care au fost, anterior, sursa celor mai mari triumfuri ale lor. Lumea modernă ne oferă nenumărate exemple de valori de care ne agățăm, în condițiile în care acele valori nu mai au sens”.

Eurasia si uluitoarea distopie a lui George Orwell, din romanul “1984”

Lumea lui Orwell
Lumea lui Orwell

In 1949, scriitorul britanic George Orwell a publicat romanul “1984”, o distopie (contrariul utopiei), inspirată de al Doilea Război Mondial şi de regimurile dictatoriale. Acțiunea se petrece intr-un viitor incert, in Marea Britanie, după un ipotetic război nuclear.

Dincolo de niste concepte care, la vremea respectivă, țineau strict de ficțiune (“poliția gândirii”, “gândirea dublă”, eliminarea sentimentelor, in orice caz, a celor pozitive, sărăcia, teroarea, controlul excesiv – “Big Brother is watching you” etc.) si pe care astăzi le recunoastem in realitatea imediată, frapează, prin similitudine cu evoluția lumii de azi, existența a trei superputeri – Oceania (apărută prin absorbția Imperiului Britanic de către Statele Unite ale Americii), Eurasia (întreaga Europă, cu excepția Arhipelagului Britanic, nordul și centrul Asiei, Portugalia, până la Strâmtoarea Bering) si Estasia (Asia Extremului Oreint si de Sud-Est – China, Tibetul, Japonia, Mongolia).

Evident, toti scriitorii de science-fiction se inspiră din realitatea in care trăiesc, lumile viitorului pe care le construiesc reflectă întrebări, nelinişti, speranţe sau temeri legate de evoluţia umanităţii, dar ne-am obisnuit să le percepem ca pe ficţiuni, proiecţii intr-un viitor foarte indepărtat, ipotetic.

Dacă avem in vedere obsesia unor lideri politici de astăzi, din viata reală, pentru “ordinea mondială multipolară” (Eurasia) si tendințele la nivel ideologic, politic, social etc., se pare că George Orwell a fost un “profet” mai bun decât mulți “gânditori”, “analisti” si “politologi”. Si nu a trecut decât puțin peste o jumătate de secol de când a fost gândită si publicată această carte in care personajele seamănă teribil cu noi, cei de azi.

 

 

 

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.