Dorul de ducă e mai aprig când termometrul anunță douăzeci de grade. În vacanța de Paști, fără să plănuiesc prea mult, am plecat într-o lume nouă, dar cu o istorie veche. Atena este orașul soarelui, al pietrelor care spun povești și al oamenilor pentru care s-a inventat bucuria de a trăi.
Primul lucru care m-a uimit a fost peisajul. Pământul se împrietenește cu marea, iar clădirile nu au mai mult de patru etaje. Blocuri comuniste, unde sunteți voi?!…
Prima oprire a fost de fapt un ocol. În drumul spre Acropolă, m-am dus într-un parc, unde am descoperit închisoarea lui Platon și modele de case antice, „tăiate” în piatră. E uimitor cum au reușit să păstreze atâtea relicve alte trecutului. Dacă Franța a inventat turismul, Grecia a inventat arheologia.
Tot aici, un copac era decorat cu obiecte ciudate. Cred că am dat peste locuința unui șaman…
Pănă să urci la Pantheon, arunci privirea spre un vechi teatru grecesc. Și astăzi aceștia au cele mai multe teatre din Europa. Mai mult, spiritul detașat, de observație a vieții, este adânc înrădăcinat în cultura acestui popor.
Ca un melc, mi-am luat cu mine casa copilăriei mele. Oriunde te duci, e greu să renunți la rădăcini și să nu compari familiarul cu necunoscutul. Mi-ar fi plăcut să nu fi văzut atâtea documentare despre Grecia. Surpriza e mai mare, când nu știi la ce să te aștepți…
Piatra unde au avut loc multe discuții între filosofi este unul dintre cele mai frumoase popasuri din Atena. Aici, am văzut fulgere în depărtare și o ploaie care venea spre noi purtată de vânt. Am încercat să recreez atmosfera de altadată, filosofând pe teme religioase.
Panteonul, cea mai copiată clădire, are la intrare darul Atenei pentru cetățenii primei democrații: măslinul. Acesta a fost construit din inițiativa lui Pericle, între anii 447 î.Hr. și 432 î.Hr. Templul este încă în reconstrucție. Distrus din greșeală de explozia muniției turcilor, refacerea lui va mai dura mulți ani. Dacă vreți să vedeți ornamentele acestui templu și impresionantele statui, trebuie să mergeți la Muzeul Acropolei.
A doua zi, am vizitat monumentul eroului necunoscut. Aici, există un scut pentru fiecare război purtat. Din oră în oră, are loc schimbul de gardă. Îmbrăcați tradițional, gardienii au mișcări teleghidate, asemănătoare păpușilor. Un porumbel încerca să le copieze mișcările sau, poate, gardienii copiau porumbelul…
În drum spre Muzeul Numismatic, am văzut cum lustruitul pantofilor este adus la nivel de artă. În acest muzeu, puțin cunoscut, comori mici și mari, din pietre prețioase sau metale, te așteaptă. În ele, poți să urmărești istoria umanității, datele importante și conducătorii uitați sau nu de istorie. Romanii ne-au luat aurul și au făcut o monedă cu capitularea Daciei. Trebuie să îi dăm Cezarului ce e al Cezarului, au fost mari cuceritori.
Spiritul critic și revolta împotriva sistemului se vede în numeroasele graffitiuri care împodobesc orașul. Tagurile, din păcate, strică frumusețea clădirilor.
Templul lui Hephaistos este cel mai bine păstrat templu antic grecesc și se află în apropierea Agorei. Muzeul Agorei ascunde multe artefacte interesante: scut spartan incredibil de greu, „roboți antici” care ajutau la alegerea aleatorie a juriului pentru un proces sau vase pentru vin care arată cultul lui Dionysos. Să nu uit să vă spun, vinul este foarte ieftin și înlesnește așa numitele „filosofii la un pahar de vin.”
Vinerea, înainte de Paști, are loc un ritual interesant. Un mormânt de flori este purtat de credincioși, urmat de o slujbă în stradă. Fiecare biserică are acest ritual feeric, care te face să te simți înălțat spiritual.
Avem aceleași obiceiuri de Paști. Ghidul meu era foarte entuziasmat să mă învețe cum ei spun Hristós anésti (Hristos a Înviat!) și apoi Alithós anésti! (Adevărat a Înviat!). Cea ce nu avem este focul de artificii după slujba de la biserică. Două insule aproape că se bombardează reciproc cu focuri de artificii.
Mâncarea de Paști? Cât cuprinde! Plăcinta de lămâie mi-a rămas în minte. Salamina, insula unde am petrecut noaptea Învierii este echivalentul unei comune de la noi. Aici, toată familia se reunește, iar casele au arhitecturi diferite, față de capitală, unde majoritatea sunt stas.
A doua zi de Paști toată lumea merge la o cafea „ în oraș” sau la singura terasă deschisă din Salamina. Feribotul pentru ei e precum tramvaiul pentru noi. În 10 minute ne-am întors în Athena care tânjea după locuitorii ei, toți plecați pe câte o insulă.
Pireu este un oraș port care te inspiră să pictezi și să visezi că poți să iei orice navă și să explorezi cele șapte mări. Cea mai mare flotă este cea a Greciei. Naționaliști cum le stă bine, orice navă trebuie să aibă un căpitan grec. Armata este încă obligatorie, iar opțiunea de a te face marinar este foarte populară. „Fiecare grec are în inima lui o părticică din mare”, mi-a spus Dimitrie.
Lykavittos este cel mai înal deal din Atena. Numele provine de la lycos (lup). Legenda spune că pe acest deal cu pini, la baza lui, se refugiau lupii. Dealul de 277 de metri este perfect pentru a observa orașul, noaptea, orașul și câțiva lilieci pașnici. Pe Lyavittos este un teatru de vară care a găzduit numeroase legende muzicale, nu doar grecești: Ray Charles, Chuck Berry, James Brown, Bob Dylan, Paco Gary Moore, Placebo, Radiohead, Moby, Massive Attack, Faithless, Scorpions sunt doar câteva nume care au încântat urechile melomanilor.
Limba lor este muzică divină, nu doar mijloc de comunicare. Fiecare cuvânt ascunde o poezie, la fel cum fiecare zeu are numele unui substantiv: Eros înseamnă dragoste, Phobos, frică, iar Polemos, război.
Sfat: Atena este un oraș al pietrelor. Încălțămintea comodă și rezistentă este de preferat. Chiar dacă este primavară, marea este la o temperatură suportabilă, dacă vrei să faci o baie doar „pentru privirile Atenienilor.”
În această excursie, am avut alături de mine o ilustrație călătoare care nu s-a dat în lături să încerce honey wine, să meargă cu feribotul sau să cucerească colinele cu plantații de măslini.
Vântul din Atena îl mai am încă în păr. Am văzut orașul de pe motocicletă și datorită unui ghid minunat Legendele Olimpului au căpătat viață, culoare. Timpul s-a oprit preț de câteva zile, la o cafea. E greu să nu vrei să te întorci. Relaxarea și tolonitul la soare este un mod de a trăi, nu doar o vacanță.
Pisicile vagaboande vă așteaptă, torcând alene, pe străzile capitalei soarelui!
