Aurea mediocritas este o expresie latină al cărei sens s-a schimbat de-a lungul timpului, transmitând, astăzi, un mesaj aproape opus celui inițial.
Când, în antichitate, Horațiu (Quintus Horatius Flaccus), poet latin din secolul I î.Hr., în „Ode„, folosește această expresie, se referă la „aurita cale de mijloc”, un fel de îndemn la cumpătare, la evitarea exceselor. Horațiu face o pledoarie pentru o viață echilibrată, ca o condiție pentru liniștea sufletească, pentru fericirea adevărată. De altfel, sensul din limba latină al cuvântului „mediocritas” este „cale de mijloc”/”măsură”/”echilibru”.
Așa cum s-a întâmplat cu multe alte cuvinte, în timp, și-au modificat înțelesul, au avut loc „înnobilări” sau degradări de sens. În limba română de astăzi, ca și în alte limbi, cuvântul „mediocritate” (din francezescul „médiocrité„, latinescul „mediocritas”) are o conotație negativă, însemnând „persoană lipsită de calități intelectuale deosebite„, „om fără merite, fără talent” (DEX).
În secolul al XIX-lea, Titu Maiorescu, mentorul Societății „Junimea”, care a avut un rol fundamental în dezvoltarea culturii românești de la acea dată, într-unul dintre studiile sale („În contra direcției de astăzi în cultura română”), observă că cel mai mare pericol pentru o societate este „încurajarea blândă a mediocrităților”, că „mediocritățile trebuie descurajate de la viața publică a unui popor”.
În acest studiu, Titu Maiorescu formulează și celebra teorie a „formelor fără fond”, constatând tendința, la noi, de a se imita lustrul societăților occidentale, adică „forma”, fără a exista un fond solid și autentic. Nu „aurita mediocritate” (Aurea mediocritas) era condamnată de Maiorescu, ci mediocritatea lipsită de merite și de talent.
În epoca actuală, discuțiile despre mediocritate, ca pericol pentru individualitate sau pentru o colectivitate, sunt încă vii și controversate. Într-o carte relativ recentă, publicată în 2015, a canadianului Alain Deneault – „Mediocrația” – acesta subliniază că, în ceea ce numim „viața modernă”, totul pare a fi devenit mediocru, fad și fără pasiune. Prin urmare nu „Aurea mediocritas”, ci terna, cenușia, „călduța”, confortabila mediocritate.
Se neagă sau, pur și simplu, nu mai interesează pe nimeni complexitatea ființei umane, capacitățile creative ale acesteia, originalitatea și valoarea. Totul este standardizat, schematizat, viața noastră cotidiană se reduce tot mai mult la acțiuni repetitive și la scopuri banale. La mijloc de rău și bun, omul contemporan pare a-și fi pierdut marile elanuri, optând, conștient sau nu, pentru mediocritate.
În schimb, în științele cunoașterii, în psihologia dezvoltării personale, „Aurea mediocritas” cu sensul inițial, latinesc, de „aurita cale de mijloc”, își are corespondent într-un principiu pe care englezii îl numesc „Goldilocks principle” (Principiul zonei de aur) și se referă la o metodă de abordare a cunoașterii, pornind de la premisa că orice (fenomen, situație, stare etc.) trebuie să se încadreze între anumite limite, care să excludă extremele.
Denumirea acestui principiu vine de la o poveste pentru copii – „Goldilocks și cei trei urși” – în care este vorba de o fetiță pe nume Goldilocks, care ajunge într-o casă cu trei urși, doi urși având ori prea multe și inadecvate lucruri (alimente prea calde, paturi, haine prea mari etc.) ori prea mici și puține, iar al treilea având „exact cum trebuie”.
Expresia Aurea mediocritas se citează adesea și în varianta românească – „Sfânta mediocritate!” – evident, cu un sens ironic.
Expresia Aurea Mediocritas păstrează o relevanță profundă chiar și în societatea contemporană, servind ca un reamintire valoroasă a importanței echilibrului în viața de zi cu zi. Conceptul, care promovează o viață moderată, fără excese, poate fi aplicat în numeroase contexte, de la deciziile financiare la cele personale și profesionale. Într-o lume adesea inclinată către extreme, principiul Aurea Mediocritas ne încurajează să căutăm armonia și să evităm capcanele extremismului și ale consumismului.
Mai mult decât atât, acest concept antic ne invită să reflectăm la propriile valori și la ceea ce contează cu adevărat pentru fiecare dintre noi. Prin adoptarea unei abordări mai echilibrate, putem găsi fericirea și satisfacția în lucrurile simple, evitând capcanele materialismului și ale comparației constante cu ceilalți.
Dacă sunteți interesați de învățarea corectă a limbii române și de evitarea greșelilor comune, vă recomand să citiți articolul nostru despre cum este corect: cunoștință sau cunoștiință. Acesta oferă o perspectivă detaliată asupra corectitudinii limbii și poate ajuta la îmbunătățirea exprimării și a scrierii.
