Bertrand Arthur William Russell – al treilea Earl Russell, cunoscut ca Bertrand Russell, a fost un filosof si matematician englez preocupat insa foarte mult si de politica, lingvistica si epistemologie.
Bertrand Russell este unul dintre cei mai longevivi filosofi si totodata activisti pentru pace. Activitatea sa se intinde pe mai bine de 70 de ani prinzand si finalul secolului al XIX-lea.
Nascut pe 18 mai 1872 la Trellech, in Regatul Unit, Bertrand Russel este un descendent direct al unei familii din artistocratia britanica ce a condus de facto Regatul Unit atat in secolele XVIII si XIX, precum si o parte din secolul XX. Spunem ca familia sa a condus de facto Marea Britanie pentru ca strabunicul lui Bertrand Russell, John Russell, a fost omul care a fost rugat de doua ori de Regina Victoria sa formeze guvernul in Marea Britanie fiind prim-ministru in doua randuri.
De altfel, familia Russell a fost o familie influenta in Marea Britanie inca din anii 1500 cand au devenit conducatori ai partidului care avea sa devina astazi Partidul Liberal Britanic.
Tot familia Russell a fost in cercul care a dus pana la urma la celebrul act de suprimare a manastirilor, act prin care Regatul Unit se rupea definitiv de autoritatea papala in 1539.
Astfel, Bertrand Russell avea in spate o traditie si era unul din privilegiatii acelor vremuri. In plus, aceasta traditie a familiei Russell l-a influentat foarte mult pe Bertrand Russell in special in temele privind secularismul si filosofia religiilor.
Cu toate acestea, Bertrand are o povesta trista inainte de anul 1896 cand este numit lector la Scoala Londoneza pentru Economie.
Cand Bertrand Russell avea numai doi ani, mama si sora sa cea mare sunt rapuse de difterie, boala ce era inca destul de comuna in Marea Britanie a sfarsitului de secol XIX. Dupa nici doi ani, cand Russell abia facea 4 ani, moare si tatal sau iar el si fratele sau mai mare, Frank, ajung in grija bunicului lor, fostul prim-ministru John Russell si a bunicii acestora. Dupa alti doi ani moare si John Russell iar tanarul Russell avea sa fie crescut de bunica sa, Contesa Russell.
Este important acest aspect intrucat Contesa Russel, bunica lui Bertrand Russell, provenea dintr-o familie scotiana de religie presbiteriana. Mama lui Bertrand Russell ceruse prin testament ca Bertrand si Frank sa fie crescuti cu pozitie agnostica fata de religie. Contesa Russell insa reuseste sa conteste in instanta acest aspect astfel ca pana ca tanarul Bertrand sa ajunga la scoala, Contesa l-a expus atat pe el cat si pe fratele sau la conservatorism religios, total necaracteristic in familia Russell – in conditiile in care tatal sau a fost unul dintre primii atei militanti din Regatul Unit.
Despre viata fratelui sau, Frank, nu se stiu prea multe insa cert este ca tanarul Bertrand a vrut de mai multe ori in timpul adolescentei sale sa se sinucida, dezamagit fiind de faptul ca trebuie sa traiasca intr-o familie conservatoare din punct de vedere religios si lipsit de protectia parintilor sai, mult mai deschisi din acest punct de vedere. Frank Russell se dovedeste a fi insa vital in ceea ce avea sa devina Bertrand Russell. In timp ce tanarul Bertrand era nemultumit de tutorii care-l educau acasa, fratele sau, Frank, l-a ajutat sa inteleaga elementele primare din geometria planului si spatiul euclidian, cunoastere care i-a schimbat definitiv optica de viata tanarului Bertrand.
In 1890 Bertrand Russell castiga o bursa si intra la Trinity College unde avea sa studieze matematica. Bertrand Russell avea sa termine primul in 1893 fiind multa vreme cel mai galonat student al institutiei de invatamant, urmand ca in 1894 sa termine si sectia de Stiinte Morale a aceleiasi institutii.
Activitatea academica si proeminenta
Bertrand Russell nu s-a remarcat doar la nivelul de carti publicate ci si printr-o serie intreaga de activitati cu implicatii majore la nivelul politicii mondiale si la nivelul societatii occidentale.
In 1901 Bertrand Russel enunta o teorie a multimilor care avea sa fie numita ulterior Paradoxul lui Russell. Potrivit lui Bertrand Russell, daca luam o multime care sa contina toate multimile care nu sunt membre ale lor insele atunci avem doua situatii: fie multimea luata apartine ei insesi, ceea ce contrazice insasi definitia multimii luate, fie multimea luata nu apartine ei insesi – ceea ce inseamna totusi ca este membra a unei multimi incluse, de unde rezulta ca totusi apartine ei insesi. Aceasta contradictie poarta si astazi numele de Paradoxul lui Russell.
Abia in 1908 au aparut primele teorii care incercau sa evite acest paradox dar abia in 1973, dupa moartea lui Bertrand Russell acest paradox a fost explicat si rezolvat in intregime.
Cert este insa ca munca sa in matematica a influentat decisiv modul cum privim matematica astazi. Atat prin lucrarea sa Principiile matematicii din 1903 precum si prin eseul sau Despre indicare, Bertrand Russell si-a pus definitv amprenta asupra matematicii si a logicii matematice, lucrarile sale fiind ulterior utile si pentru primii pasi in cibernetica pentru Alan Turing si Stefan Odoblegea.
Bertrand Russell a fost de doua ori in inchisoare pentru ca a indraznit sa militeze pentru pace. Prima oara Bertrand Russell a ajuns la inchisoare in timpul Primului Razboi Mondial pentru ca a vorbit impotriva necesitatii razboiului si a fost condamnat in baza actului care instaura de facto legea martiala in Regatul Unit pe perioada razboiului. Bertrand Russell a mai ajuns inca o data in inchisoare in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial cand a fost condamnat la 6 luni de detentie pentru ca a tinut un discurs in care combatea necesitatea invitatiei catre SUA de a intra in razboi de partea Marii Britanii.
In ciuda pacifismului sau, Bertrand Russell a fost primit cu violenta in Statele Unite ale Americii unde nu a fost lasat sa predea logica matematica in City College of New York. Dupa ce predase la universitati din L.A. si Chicago, in New York a fost considerat de o instanta de judecata ca fiind nepotrivit moral pentru a preda in aceasta institutie. Tot protestul la adresa persoanei sale se bazase pe o carte a sa in care critica necesitatea institutiei casatoriei si bigotismul religios care incuraja promiscuitatea sexuala. Totusi, protestul fusese pornit de o mama a unui student care era nemultumita ca fiul ei nu era eligibil pentru a participa la acest curs. S-au scris multe articole in ziarele vremii despre acest caz care a socat intelectualitatea din SUA si inclusiv Albert Einstein s-a aratat dezamagit de atitudinea instantelor de judecata.
Dupa cel de-al doilea Razboi Mondial, Bertrand Russell a fost unul din principalii actori non-politici ale caror opinii erau ascultate, si un aprig militant pentru pace, gratie ideii sale ca razboiul este intotdeauna o idee proasta.
In afara de activitatea sa la postul de televiziune BBC, Bertrand Russell a jucat un rol important in criza rachetelor din Cuba in 1962 schimband telegrame cu temutul Nikita Hrusciov de la care a obtinut garantia ca Uniunea Sovietica nu va face gesturi necugetate in zona Cubei. Interesant este insa ca el a incercat sa si medieze un dialog intre Hrusciov si presedintele SUA al vremii, John F. Kennedy, care insa a refuzat si sa-i citeasca telegramele, cu atat mai putin sa-i si raspunda.
Tot de Bertrand Russell se leaga si opozitia intelectualitatii asupra razboiului din Vietnam, Bertrand Russell fiind cel mai vocal in aceasta privinta, acuzand pana la moartea sa faptul ca SUA a comis nici mai mult nici mai putin decat un genocid in Vietnam.
In 1955, 11 din cele mai proeminente figuri ale stiintei si ale intelectualitatii mondiale a au semnat un document, care avea sa fie cunoscut ca Manifestul Russell-Einstein, prin care se cerea dezarmarea nucleara, ca parte a planului mondial de a evita o noua conflagratie planetara.
Ultimul sau punct de vedere politic si l-a exprimat pe 31 ianurie 1970 si a fost despre formarea statului Israel, formare pe care Bertrand Russell o considera una abuziva, si tot in acea ultima declaratie condamna vehement agresiunile statului Israel in Palestina, Cisiordania si Fasia Gaza. El cerea nici mai mult nici mai putin decat retragerea definitiva a israelienilor din teritoriul pe care el considera ca l-au ocupat in mod abuziv in 1967. Bertrand Russell nu considera ca agresiunea nazistilor asupra evreilor reprezinta un temei pentru dislocarea unei populatii pentru a face loc evreilor.
Bertrand Russell a murit pe 2 februarie 1970 iar declaratia sa despre statul Israel a fost citita la o zi dupa moartea sa la Conferinta Parlamentarilor de la Cairo.
Corpul sau a fost incinerat si nu s-a tinut niciun fel de ritual religios, in conformitate cu cerintele sale exprese ca numele sau sa nu fie vreodata legat de vreo religie, el considerandu-se ateu inca de la varsta de 18 ani.
Bertrand Russell este laureat al Premiului Nobel pentru literatura in 1950 pentru scrierile sale in materie de umanism si libertate de gandire si laureat al Ordinului de Merit acordat de Majestatea Sa George al VI-lea al Commonwealth-ului in 1949. La decorarea lui Russell, regele a fost vadit stanjenit de faptul ca a ajuns in situatia de a decora un om pe care tot el il trimisese la inchisoare cu ani in urma.
In memoria sa, in 1974 a luat fiinta Societatea Bertrand Russell, o organizatie care sustine studentii a caror tenacitate aduc aminte de Bertrand Russell. Totodata, Societatea Bertrand Russel are ca scop favorizarea unei mai bune intelegeri a vietii, lucrarilor si literaturii lui Bertrand Russell precum si modul cum acestea inca influenteaza modul cum vedem lumea astazi.
