Bethlehem și Ierusalim, o călătorie spirituală pe tărâmul profeților (partea a doua)

Partea a doua, Bethlehem – Peștera Nativității și alte obiective turistice de suflet

Peștera Nașterii este o încăpere naturală în stâncă, foarte modestă, lungă de 7 metri și lată de 3 metri. Are forma aproape dreptunghiulară și este așezată exact sub altarul bisericii care a fost făcută de împărăteasa Elena, în anul 325.

Pe jos, este pardosită cu marmură, pereții sunt căptușiți cu mici panouri de carton cu picturi, iar bolta cilindrică este cea originală, întărită cu armături din fier. Două scări laterale duc în cele două abside ale bisericii mari. Aici, se află locul unde a fost ieslea, loc pe care se află o stea de argint cu 14 raze, după numărul neamurilor de la Avram la David, fixată în marmură. Și este scris în latină: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est”, adică aici a născut Fecioara Maria pe Iisus Hristos, placă montată în anul 1717 pentru a marca locul.

Cincisprezece candele ard permanent în jurul stelei. Dintre acestea, 6 aparțin grecilor, 5 armenilor și 4 latinilor, ca toată lumea să fie mulțumită. Podeaua peșterii este pavată cu marmură denivelată, tocită de pașii celor care au trecut pe aici, să vadă, sa atingă și să plece. Din peșteră, pornesc alte trepte ce duc într-o capelă laterală, Capela Ieslei, deținută de romano-catolici.

Biserica este legată de alte grote, în care se poate intra trecând prin Biserica Sfânta Caterina, construită de franciscani, în anul 1881. Biserica Nașterii Domnului și drumul de pelerinaj din Bethlehem au fost înscrise, din anul 2012, pe lista patrimoniului mondial al umanității UNESCO.

După un mic popas la magazinele de suvenire, se poate continua călătoria spre Grota de Lapte care este locul unde, conform tradiției, Maria l-a alăptat pe pruncul Iisus, în timp ce îl ascundea de armata regelui Irod, înainte de a fugi spre Egipt. Peștera din piatră albă este vizitată atât de femei creștine, cât și de cele musulmane pentru că se crede că ajută pe mame să-și alăpteze pruncii mai ușor.

Manger Square sau Esplanada Ieslei, inima orașului

Piața Ieslei este esplanada din fața bisericii și a Moscheii lui Omar, inima orașului Bethlehem, renovată de curând și împodobită cu lumini. Orașul vechi este poarta spre istoria orașului alb din prezent. Străduțele înguste, pavate cu piatră, cu magazine vechi, dar pline cu de toate sunt înșirate de-a lungul treptelor care duc spre centrul orașului. Numeroase biserici construite aici de demult, alături de casele de pe străzile Papa Paul VI, Star și Farahiya sunt modele de arhitectură arabă, tipică erei otomane.

Casa Mansour este un exemplu al unei case de aristrocrați, construită în secolul al XIX-lea. Casele vechi din această zonă sunt cu ieșirea directă în strada principală, mereu aglomerată, de la răsăritul soarelui până la apus, când atmosfera se mai răcorește și se face liniște. Câmpia Pastorilor, localizată la 2 km est de Bethlehem, este locul unde îngerul a apărut să călăuzească magii spre peștera unde s-a născut profetul Iisus.

Mănăstiri din împrejurimi, una dintre ele interzisă femeilor

Mănăstirea Sf. Theodosius, construită în anul 500 e.n., care este situată la 12 km est de oraș, împreună cu Mânăstirea St. Saba, la 6 km est de Câmpul Păstorilor, sunt destinații speciale. Mănăstirea Sf. sau Mar Saba este cocoțată și săpată pe un munte abrupt și fără vegetație, iar, de acolo, priveliștea spre valea Kidron este magnifică.

Fondatorul ei a venit din Cappadochia în secolul al V-lea, murind aici la 94 de ani, iar corpul său perfect uscat încă poate fi văzut în mănăstire. Complexul de clădiri care formează mănăstirea are 110 camere, dar acum doar câțiva călugări mai locuiesc aici. Aceștia duc o viață monahală aspră, sunt prietenoși cu vizitatorii, dar interzic femeilor să intre, acestea mulțumindu-se să privească de afară întregul ansamblu monahal.

Castelul lui Irod, construit în formă circulară pe vârful unui deal, la 6 km de Bethlehem, este construit în anul 37 e.n., de către regele Irod, pentru soția sa și încă păstrează camere fortificate, ziduri rotunde, terase și grădini, iar de la înălțimea sa se poate vedea, în zilele senine, Marea Moartă.

Mormântul Rachelei și Moscheea Belal ibn Rabah, două destinații în același loc, fiecare importantă pentru o religie, aflate pe drumul de intrare în oraș, dinspre Ierusalim. Acesta a fost, de multe ori, locul unor conflicte interreligioase. Mamelucii au construit o cupolă pentru mama profetului Iosef, Rachela, apoi au construit o moschee care s-a lipit de mormânt, complexul religios fiind vizitat și de evreii religioși din zonă.

Bazinele pentru apă ale lui Solomon și locul nașterii Sfântului Gheorghe

Rezervoarele lui Solomon sunt situate într-o vale mică, ascunsă printre pini bătrâni, pe un teren aparent arid și uscat, ars de soare și prăfos. La 4 km de oraș, sunt trei rezervoare mari, rectangulare, din piatră care pot păstra 160.000 m³ de apă. Au fost atribuite regelui Solomon, dar se spune că ar fi fost concepute de către Pilat, din Pont. Aceste rezervoare adunau apa de pe versanți și o pompau spre Ierusalim și Bethlehem vara, știindu-se că aici nu plouă vara, din aprilie până în noiembrie.

Tot aici, o fortăreață otomană Qalat al-Burak, din secolul al XVII-lea, a fost construită ca să apere rezervoarele. Biserica St. George sau Al-Khader este un alt reper pe drumul pelerinajului nostru din Bethlehem, construită în anul 1600 și refăcută în 1912. Sfântul Gheorghe, în arabă Al-Khader, soldatul călugăr care a ucis dragonul, simbolizând lupta omului cu diavolul și tentațiile păcătoase are echivalent în creștinism și în islam, fiind unul și același personaj curajos care s-a născut aici.

Pe 5 mai, creștinii și musulmanii fac un pelerinaj comun care amintește de Sf. George. Legenda, pentru că locurile sunt pline de legende, spune că cei bolnavi și nebuni pot scăpa de boală, trecând printr-un inel de beton, aflat în curtea bisericii.

Moscheea lui Omar din Manger Square, împletirea pașnică dintre islam și creștinism

Moscheea lui Omar, despre care am mai vorbit în prima parte, se află față în față cu Biserica Nativității din centrul orașului. A fost construită în onoarea unui mare calif, Omar Ibn al-Khattab, al doilea conducător după profetul Mohammed. Un companion al acestui profet a intrat în Bethlehem după ce musulmanii au cerit Ierusalimul și s-a rugat în sudul altarului Bisericii Nativității.

Aceștia au garantat că biserica va rămâne un loc de cult creștin, musulmanii putându-se ruga individual, interzicându-li-se însă adhanul (chemarea la rugăciune) de aici, din biserică, protejând-o, în acest fel, peste secole, de distrugere. Muzeul Presei de Ulei de Măsline adăpostește o presă pentru ulei de măsline din anul 1792, singura existentă în zonă de acest fel.

Pe dealurile uscate și stâncoase cresc nenumărați măslini, livezi numeroase care în septembrie se culeg și se duc în micile fabrici improvizate, obținându-se uleiul gros, verde, ușor amărui când este proaspăt și frumos mirositor. În timp, valoarea acestuia crește, dispare gustul specific și îi cresc atât calitățile, cât și calitatea.