Situată în centrul Bucureştiului, Biblioteca Centrală Universitară (BCU) este o clădire reprezentativă pentru capitală, dar şi o instituţie culturală de prestigiu.
Construcţia Bibliotecii a început în anul 1891, la iniţiativa regelui Carol I. Edificiul a fost realizat după planurile arhitectului francez Paul Gottereau, de al cărui nume se leagă şi Palatul Casei de Depuneri, Consemnaţiuni şi Economii şi vechiul Palat Regal. Lucrările de construcţie au durat până în 1893, iar în următorii doi ani biblioteca a fost amenajată şi utilată.
La 14 martie 1895, este inaugurată Fundaţia Universitară Carol I, care, timp de 50 de ani, a contribuit la educaţia şi formarea elitei intelectuale, stimulând cercetarea prin oferirea de burse, premii şi prin tipărirea unor lucrări valoroase.
Clădirea a fost extinsă în anul 1911, sub coordonarea aceluiaşi arhitect şi, dată în folosinţă la 9 mai 1914, devine un reper arhitectural al capitalei. Fundaţia include un amfiteatru de peste 500 locuri, 4 săli de lectură şi mai multe depozite, cu organizare şi dotări de nivel european.
În perioada interbelică, Fundaţia Universitară găzduieşte numeroase activităţi culturale, conferinţe şi simpozioane, consolidându-şi poziţia în domeniul studiului şi cercetării. Printre personalităţile care au fost bibliotecari în cadrul instituţiei, se numără scriitori şi profesori universitari ca: G. Dem Teodorescu, Şt. O. Iosif, Mircea Florian, Constantin Rădulescu Motru, Ion Clopoţel, Mircea Tomescu etc.
La 12 iulie 1948, Biblioteca Fundaţiei Universitare devine Biblioteca Centrală a Universităţii „C.I. Parhon” din Bucureşti şi primeşte rolul de coordonator al reţelei de biblioteci de facultate a Universităţii. Fondul de publicaţii al Bibliotecii este îmbogăţit în permanenţă cu lucrări din domenii diverse, susţinând astfel activitatea universitară.
În timpul evenimentelor din decembrie 1989, clădirea BCU a fost devastată şi incendiată. Au ars peste 500.000 volume, numeroase ex-librisuri, hărţi vechi şi aproape 3.700 de manuscrise aparţinând unor mari scriitori români, printre care Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Ion Luca Caragiale, George Coşbuc, Lucian Blaga, Mircea Eliade.
În anii ’90, fondul de publicaţii se reface aproape în totalitate, cu excepţia documentelor unicat, prin schimburi şi donaţii. Până în anul 2000, Unitatea Centrală a Bibliotecii Universitare a funcţionat în ansamblul de clădiri din Calea Plevnei, în această perioadă continuând eforturile de extindere a fondului de publicaţii.
Concomitent, au loc proiecte de modernizare şi informatizare, în colaborare cu specialişti ai UNESCO, astfel că la data de 28 februarie 1994 este inaugurat sistemul informatic al Bibliotecii. BCU devine, astfel, prima bibliotecă universitară din ţară care beneficiază de o infrastructură informatizată.
La 14 martie 1995, instituţia sărbătoreşte 100 de ani de existenţă.
În anii 2000, după lucrări de restaurare şi modernizare, se inaugurează o serie de săli de lectură, dotate la standarde moderne. Redeschiderea unităţii centrale a Bibliotecii are loc în noiembrie 2001, iar şapte ani mai târziu biblioteca îşi recapătă aspectul iniţial. În 2011, în faţa clădirii Bibliotecii se dezveleşte statuia ecvestră a Regelui Carol I, pentru a-i aduce un omagiu fondatorului său.
În prezent, BCU include o unitate centrală şi 15 filiale, în cadrul Universităţii din Bucureşti.
De-a lungul anilor, Biblioteca Centrală Universitară a găzduit și continuă să adăpostească o colecție impresionantă de documente, cărți și manuscrise, fiind un centru vital pentru cercetare și studiu. Interioarele sale, bogat decorate și bine conservate, sunt la fel de impresionante ca și exteriorul.
Pe lângă rolul său educațional, biblioteca a fost un martor al istoriei, supraviețuind evenimentelor semnificative ale secolului XX, inclusiv celor din perioadele comuniste și post-revoluționare, când instituția s-a adaptat continuu la noile cerințe ale societății și tehnologiei.
