Biserica Barnovschi sau Biserica Adormirea Maicii Domnului – Barnovschi este o biserică-monument din oraşul Iaşi. Aceasta se află pe lista monumentelor istorice din judeţul Iaşi cu patru obiective: biserica închinată Adormirii Maicii Domnului, turnul-clopotniță, casa egumenească şi ruinele chiliilor. Cele patru obiective au făcut parte din mănăstirea cu acelaşi nume.
Biserica Barnovschi poartă numele celui care a ctitorit-o, şi anume domnitorul Miron Barnovschi-Movilă. Conform unei pisanii, construcţia mănăstirii a început în anul 1627, iar primul care a menţionat existenţa acestui lăcaş religios a fost cronicarul Miron Costin. Nu se ştie anul în care a fost aceasta terminată, însă se ştie că domnul Moldovei a înzestrat-o cu sate şi obiecte liturgice necesare.
De asemenea, se ştie că în anul 1633 aceasta era încă în construcţie, potrivit testamentului lăsat de Barnovschi. Domnitorul a fost arestat la Istanbul şi, în timp ce era în închisoare, le-a cerut oamenilor săi de încredere să-i vândă proprietăţile pe care le avea în Polonia şi să termine biserica. În cele din urmă, deşi îi fusese promisă domnia Moldovei, domnitorul a fost decapitat de turci. Se spune că, atunci când a murit, portretul său din biserică s-a crăpat.
După moartea domnitorului, Biserica Barnovschi şi mănăstirea au fost îngrijite de mai mulţi domni ai Moldovei, printre care Vasile Lupu şi Moise Movilă. Aceasta a fost închinatĂ Patriarhiei din Ierusalim, astfel că a devenit reşedinţa patriarhilor care treceau prin Moldova. Mănăstirea a fost îngrijită şi de călugări greci, care au construit, în secolul al XVIII-lea, case egumeneşti, chilii şi anexe gospodăreşti.
De asemenea, în incinta mănăstirii a funcţionat şi o şcoală domnească în limba greacă. Grecii au îngrijit mănăstirea până în anul 1863, când Cuza a dat legea secularizării averilor mănăstireşti, lăsând-o fără cele şapte sate şi fără obiectele de preţ, care au trecut în proprietatea statului român. După acest eveniment, mănăstirea a fost desfiinţată, iar biserica transformată în biserica parohială.
Astăzi, Biserica Barnovschi poartă două hramuri: „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfinţii Ioachim şi Ana”. De-a lungul timpului, arhitectura sa a fost modificată de mai multe ori şi s-a îndepărtat de arhitectura iniţială. Paul de Alep, într-una din descrierile sale, menţiona că biserica era alcătuită din pridvor, pronaos, naos şi altar, poronaosul şi naosul fiind despărţite prin coloane şi arcade.
Ulterior, în secolul al XVIII-lea, a fost adăugat un pridvor deschis, în stil baroc. Astăzi, edificiul are două turle: una, deasupra pridvorului închis şi una, deasupra naosului, amândouă având formă prismatică.
În Biserica Barnovschi, se află şi o necropolă, iar anumiţi oameni, prinţe care şi Paul de Alep, susţin că în aceasta se află osemintele domnitorului Miron Barnovschi. În 1998, au fost întreprinse câteva săpături arheologice, în urma cărora a fost descoperită o criptă boltită în care se află un sicriu din lemn, iar în interiorul lui au fost găsite osemintele unui om decapitat.
Specialiştii spun că e foarte posibil ca acestea să îi aparţină domnitorului, mai ales că în sicriu se aflau şi o monedă poloneză şi veșminte aurite din perioada în care domnul Moldovei a fost omorât. În această necropolă, au fost înmormântate mai multe persoane boiereşti, printre care boierul Iordache Cantacuzino, Maria Cantauzino (soţia lui Gheorghe Ursache), Anica Bogdan (soţia lui Iordache Rosetti-Roznovanu) sau cronicarul Nicolae Costin.
Primele picturi ale Bisericii Barnovschi au fost realizate în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Prea multe detalii despre stilul acestora nu se cunosc, singurele informaţii fiind furnizate de episcopul Melchisedec Ştefănescu. Se pare că în pridvor erau portretele domnitorului şi al mamei sale, cei doi ţinând în mâini macheta bisericii. Paul de Alep scria, în descrierile sale, despre un alt portret al domnitorului, înfăţişat pe un cal alb.
Acesta este portretul care s-ar fi fisurat atunci când Barnovschi a fost decapitat. Picturile actuale au fost realizate în anul 1880 şi au nevoie de restaurare. În schimb, multe dintre icoanele de pe catapeteasmă au fost pictate anterior, unele dintre ele datând din a doua jumătate a secolului al XVII-lea.
Biserica Barnovschi dispune şi de un muzeu, în cadrul căruia se află mai multe obiecte liturgice şi veșminte, mare parte dintre ele dăruite chiar de ctitor. Astfel, printre exponate, se numără o Evanghelie din 1776, scrisă în limba greacă şi ferecată în argint aurit; o Evanghelie din secolul al XVII-lea, scrisă în slavonă şi ferecată în 1647 în argint aurit; un epitaf cusut cu aur şi argint, realizat de mama lui Barnovschi; candele de argint; un potir de argint şi multe altele.
Ruinele chiliilor adaugă un strat de mister și nostalgie locului, amintind de vremurile când mănăstirea era în plină activitate și găzduia o comunitate monahală vibrantă și dedicată.
