Biserica de lemn din Sârbenii de Jos se află în satul cu acelaşi nume din comuna Sârbeni a judeţului Teleorman. A primit hramul Sfântului Nicolae şi a fost declarată monument istoric, fiind inclusă pe noua listă realizată în anul 2004.
Biserica a fost construită în anul 1778 în localitatea de atunci, Sârbenii-Moșteni, pe o proprietate deţinută de moşneni. Pisania din interiorul lăcaşului religios oferă informaţii atât despre ridicarea ei, cât şi despre lucrările de renovare ce au avut loc în timpul revoluţiei paşoptiste. Pisania a fost amplasată pe o tăbliţă din lemn, care a fost fixată pe peretele care desparte naosul de pronaos.
Pisania este scrisă cu litere chirilice şi menţionează data la care a fost ridicată biserica de lemn, în contextul domniei lui Alexandru Ipsilanti. Tot pe ea, scrie că a fost renovată după 70 de ani, deoarece se afla într-o stare avansată de degradare. Renovarea a avut loc în timpul lui Barbu Ştirbei, în anul 1849, iar numele celor care au participat la reconstrucţie sunt prezente pe pisanie.
Pisania prezentă în Biserica de lemn din Sârbenii de Jos a preluat datele referitoare la ctitorirea aşezării religioase din prima pisanie a bisericii, care s-a pierdut. Datele însemnate pe ea sunt întărite atât de o însemnare făcută pe un Apostol tipărit în anul 1774, la Bucureşti, cât şi de zugrăveala bisericii. Toate cele trei mărturii îl indică pe zugravul Dimitrie din Roata de Jos ca meşterul care s-a ocupat de biserică.
Lucrările de restaurare din anul 1849 au fost unele de amploare. A fost făcută o fundaţie de lemn şi a fost dărâmat peretele care despărţea femeile de bărbaţi, lărgindu-se, astfel, locul. În locul peretului, a rămas o grindă foarte mare, pe care stau aşezate pisania, moleniile şi o cruce. În aceeaşi perioadă, a fost construit turnul peste pridvor, iar stâlpii pridvorului au fost şi ei schimbaţi, fiind asemănători celor de la biserica din Puranii de Sus. Au fost restaurate icoanele, uşile împărăteşti şi iconostasul. Bolţile au fost pictate cu alb şi peste ele s-au desenat stele roşii, iar câteva locuri au fost împodobite cu icoane pictate pe pânză. După câţiva ani de la restaurare, a fost adus un epitaf pictat pe pânză, unul dintre cele mai valoroase obiecte ale bisericii.
Biserica de lemn din Sârbenii de Jos a fost restaurată şi în anul 1911 când au fost aduse câteva modificări importante. Acestea au fost necesare, pentru că renunţarea, în 1849, la acel perete nu a fost o decizie neapărat bună, având în vedere că a dus la deformări structurale. Lucrările de la începutul secolului XX au avut ca principal obiectiv stabilizarea structurii din lemn. Pentru acest lucru au fost puşi tiranţi de fier transversali şi o chingă de fier, care înconjoară biserica. Tot acum, a fost închis pridvorul, pentru ca numărul de credincioşi să fie mai mare. În a doua jumătate a secolului XX, a fost înlocuit acoperişul din şindrilă şi treptele de la intrare au fost turnate în beton.
Chiar dacă a beneficiat de câteva restaurări importante, Biserica de lemn din Sârbenii de Jos şi-a păstrat în mare parte structura de lemn originală. Dimensiunile sale nu sunt impunătoare, dar tocmai acest lucru şi elementele artistice o fac să fie una din cele mai frumoase bisericuţe de lemn din ţară. În plus, în Muntenia, s-a păstrat un număr destul de mic de astfel de biserici. Elementele artistice ies în evidenţă tocmai prin sobritate şi prin faptul că nu au multe ornamente. Brâul original, în formă de funie răsucită, creează un efect decorativ.
În ceea ce priveşte arhitectura, Biserica de lemn din Sârbenii de Jos este împărţită, în interior, în stil tradiţional: are un pridvor închis, un pronaos şi un naos unite şi un altar. Altarul este îngust, iar iconostasul a fost zidit doar parţial, fiindu-i integrate icoanele împărăteşti cele vechi. Pridvorul iese în evidenţă prin fragmentele sculpturale decorative, iar biserica este deosebită şi prin prisma icoanelor vechi şi a picturii de pe iconostas.
