Biserica Mănăstirii Dominicane din Sighişoara este unul dintre cele mai importante obiective turistice din acest oraş medieval. Se află în Piaţa Cetăţii, foarte aproape de Turnul cu Ceas.
Mănăstirea Dominicană a fost menţionată pentru prima dată în anul 1298, atunci când Papa Bonifaciu al VIII-lea a acordat o indulgență credincioşilor din Schespurch (Sighişoara de astăzi). În acele vremuri, nord-estul cetăţii era ocupat de două mănăstiri dominicane, care au fost în anul 1886 demolate pentru a se construi Palatul Administrativ.
Biserica Mănăstirii Dominicane a suferit, de-a lungul timpului, mai multe modificări. La sfârşitul secolului al XV-lea, plafonul bolțit al bisericii a fost înălţat, planul bisericii devenind unul de tip hală. Biserica a fost una dintre puţinele clădiri care au scăpat de marele incendiu din anul 1676, iar locuitorii cetăţii au făcut eforturi foarte mari pentru a o restaura.
Lucrările de restaurare au durat ani buni, pentru că a fost afectat inclusiv interiorul care a fost reparat, apoi, în stil baroc. Ultimele lucrări de restaurare datează din anii 1928-1929, când balcoanele din lemn au fost înlocuite cu unele din zid. Tot atunci s-au decorat balustradele care poartă motive populare săseşti.
Din punct de vedere arhitectural, Biserica Mănăstirii Dominicane este o combinaţie de stiluri. Exteriorul este dominat de stilul gotic, prezent pe faţade, la ferestre şi pe contraforţi. Portalul din sud se remarcă prin uşa din lemn, care aparţine stilului renascentist.
În interior, predomină barocul, iar piesele din patrimoniu sunt, cu adevărat, impresionante. Poate cea mai importantă şi mai frumoasă este cristelniţa din bronz, care a fost realizată în anul 1440 şi pe care se pot vedea reliefate motive biblice, florale şi heraldice. Acest obiect este văzut de către specialişti ca unul dintre cele mai reprezentative exemple ale artei turnării în bronz din Transilvania.
Un alt obiect important al Bisericii Mănăstirii Dominicane este chiar altarul, executat în stil baroc în anul 1680 de către artiştii Jeremias Stranovius şi Johann Vest.
Primul a fost cel care a pictat altarul, printre cele mai frumoase scene fiind Cina cea de Taină, în care Apostolii sunt înfăţişaţi cu figurile primarului şi celor care făceau parte din sfatul orăşenesc de atunci, dar şi Patimile Mântuitorului şi Înălţarea. Într-una dintre părţile laterale, se află sculpturile Apostolilor Petru şi Pavel şi a unor îngeri.
Cei doi artişti s-au ocupat şi de orgă din Biserica Mănăstirii Dominicane, care este folosită şi în ziua de astăzi şi care a fost realizată tot în anul 1680. Patrimoniul bisericii este completat de un toc de uşă ce a fost sculptat în 1570, dar şi de colecţia de covoare turceşti.
Cele 39 de covoare datează din secolele XVI-XVII şi au fost dăruite de diverşi negustori. Covoarele se foloseau ca obiecte de podoabă în aceste biserici, pentru că Reforma nu le permitea să înfăţişeze figuri religioase. Astăzi, covoarele se află pe balustradele şi pe stâlpii balconului din partea nordică.
Din păcate, Biserica Mănăstirii Dominicane nu poate fi vizitată oricând. Între lunile mai şi octombrie ale fiecărui an, vizitarea ei nu este permisă, însă în restul anului se poate face cu uşurinţă. Cu toate acestea, cei care ţin neapărat să o vadă şi în perioada în care vizitele sunt închise, o pot face dacă participă la slujba de duminică.
Una dintre cele mai remarcabile caracteristici ale bisericii este altarul său bogat decorat, care conține elemente sculpturale și picturi ce datează din perioade diferite, oferind vizitatorilor o perspectivă asupra evoluției artei sacre în Transilvania.
În plus, Biserica Mănăstirii Dominicane este cunoscută pentru colecția sa de artefacte religioase și obiecte de artă, multe dintre ele fiind considerate comori naționale. Printre acestea se numără și câteva icoane vechi și manuscrise, care atrag anual cercetători și iubitori de artă din întreaga lume.
