Istoria bisericii reformate din Zalău începe undeva în secolele XII-XIII. Iniţial, a fost biserică catolică, mai târziu transformându-se în reformată. Oraşul şi biserica au fost afectate deopotrivă de dese treceri de trupe militare. În 1703, a oraşul a fost jefuit şi incendiat de trupele imperiale în timp ce se retrăgeau dinspre Simleul Silvaliei.
În 1712, biserica este reconstruită din temelii păstrându-se doar altarul. Ca urmare a creşterii numărului de enoriaşi, în 1780 i s-a adăugat o nava laterală, în 1794 este demolat şi turnul, construindu-se unul nou de 38 m, finalizat în 1797, iar în 1885 i se adaugă şi corul. Biserica este închisă în 1903, fiind considerată periculoasă.
În 1904, este demolată nava, păstrându-se turnul. În toamna anului 1906, se ţine prima slujbă în noua biserică de 1500 de locuri, având trei nave de aceeaşi mărime şi un cor care urmăreşte toată circumferinţa ei. Orga plasată în partea vestică a fost construită de Országh Sánor în 1906.
Orologiul din turn, montat cam în aceeaşi perioadă, mai funcţionează şi astăzi. Pe peretele interior, se remarcă stema oraşului, fiind flancată de blazoanele familiilor Kis şi Sarak, respectiv Száva şi Bikfavi. Aceste familii au avut probabil un rol esenţial în reconstrucţia bisericii în secolul al XVIII – lea.
În 1904, încep din nou lucrările la edificiu, cu sprijinul comunităţii parorhiale. Proiectul arhitectural al noii biserici în stil baroc a fost realizat de către doi arhitecţi de la Budapesta, Papp Gyula şi Szabolcs Ferenc.
A fost demolată nava, dar s-a păstrat turnul. La finalul lucrărilor, biserica arăta cum este şi astăzi: trei nave de aceeaşi mărime, un cor care uneşte toată circumferinţa ei, turn şi porticuri, cu o formă generală de inimă. Este construită din beton, piatră şi cărămidă.
Se remarcă clopotele şi orga, realizată de Országh Sánor, în 1906, şi a fost aşezată în partea vestică. Pe peretele interior, se remarcă stema oraşului fiind flancată de blazoanele familiilor Kis şi Sarak, respectiv Száva şi Bikfavi – familii ce au avut un rol esenţial în reconstrucţia bisericii, în secolul al XVIII-lea. Tot în acest zid, se găseşte o ramă de fereastră din piatră cioplită datată în secolul al XVI-lea. Ceasul din turn, montat tot atunci, funcţionează şi astăzi.
Biserica a fost inaugurată la 28 octombrie 1906, când s-a oficiat prima slujbă în noul spaţiu de 1.500 de locuri. Biserica Reformată din Zalău, care a supravieţuit trecerii timplului, a fost declarată monument istoric.
Biserica Reformată din Zalău avea, în 2002, 17.3% adepti din totalul localnicilor. Restul de împărţeau în 72% ortodocşi, 2.7% greco-catolici, 2.1% romano-catolici şi 4.5% alte religii – baptişti şi penticostali.
Initial, biserica a servit comunității catolice locale, dar în contextul reformei protestante, a fost transformată într-un loc de cult reformat. Transformarea a coincis cu perioade de instabilitate, inclusiv jafuri și incendieri, precum cel din 1703 când trupele imperiale au devastat orașul și biserica.
