Biserica Sfantului Francisc din Assisi sau Basilica Papale di San Francesco este locul unde au luat nastere Ordinele Franciscane, lacasul sfant aflandu-se in orasul Assisi, Italia. Bazilica este una dintre cele mai importante locuri ale pelerinajului crestin din Italia, cu atat mai mult cu cat edificiul in sine suscita si interesul turistilor interesati de arhitectura secolului al XIII-lea. In anul 2000, Biserica Sfantului Francisc a fost inclusa in lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Impresionanta cladire este construita pe o parte a unui deal, fiind formata din doua biserici, precum si dintr-o cripta unde ramasitele sfantului sunt pastrate.
In Biserica Mare, de pilda, interiorul prezinta caracteristici pronuntate ale stilului arhitectonic gotic italian, iar ambele bisericii, atat prima cat si cea mai mica sunt decorate cu fresce de catre numerosi pictori medievali care provin din scolile romane, dar si din alte scoli. Printre acestia, ii amintim pe Simone Martini, Cimabue, Giotto, Pietro Lorenzetti. Mai mult decat atat, se prespune ca printre artistii care au contribuit la pictarea bisericilor se afla si Pietro Cavallini. In orice caz, frumusetea si maiestria picturilor si decoratiunilor raman exemplare in istoria Italia, conferindu-i bazilicii statutul de edificiu care a marcat dezvoltarea artei italiene din acea perioada importanta.
In sfarsit, calugarul ce a trait in secolul XIII-lea, si anume Sfantul Francisc din Assisi (nascut Giovanni Bernadone), a exercitat o influenta deosebita asupra bisericii medievale, acesta fiind, fara doar si poate, daca vreti, stalpul care a mentinut biserica in picioare. Hotararea sa, cumva neasteptata in acele timpuri, de a renunta la bunurile lumesti, precum si dorinta acerba de a duce o viata simpla ca predicator itinerant, dorinta pe care si-a mentinut-o toata viata, i-au adus un imens respect.
Insa ceea ce este cu adevarat interesant referitor la acest calugar este faptul ca, prin dorinta si convingerile sale, a reusit sa contrazica, mai mult sau mai putin, crezarile oamenilor, atat de larg raspandite potrivit carora multi preoti dispuneau de prea multe privilegii excesive. Pe atunci, preotii erau vazuti ca fiind evident corupti. Mai mult, nici Biserica nu era vazuta intr-o lumina mai buna, institutia fiind acuzata in mod publica ca era mult mai interesata sa acumuleze avutii lumesti, decat sa se ocupe de bunastarea spirituala a credinciosilor sai.
Cu alte cuvinte, institutia Bisericii nu avea nicidecum un rol social, nu ajuta oamenii nevoiasi, punand accent mai degraba pe strangerea de avere, pe lucrurile materiale decat pe ceea ce, chipurile, si promova, pana la urma. Inevitabil, nu putem sa nu facem o analogie, catusi de nevinovata, de altminteri, intre imaginea Bisericii din acele timpuri si cea de astazi, oarecum asemanatoare. In sfarsit, din fericire, a aparut un om cu ale carui convingeri a reusit sa-i determine pe oameni sa creada, mai mult sau mai putin, in institutia Bisericii.
Ba chiar, Sfantul Francisc avea sentimentul de inrudire si de afinitate cu cei nevoiasi si sarmani. El rezona cu ceea ce oamenii nevoiasi simteau, cu nevoile si nemultumirile lor si facea tot ce ii statea in putinta sa le aline durerea, cat si sa-i ajute material, desigur, atat cat putea. Ironic este, insa, ca Sfantul Francis a fost inmormantat intr-una din cele mai somptuase si mari deopotriva biserici din Italia, ceea ce a fost contrar dorintelor sale. De altfel, Sfantul Francisc a fost atat de popular, incat a fost canonizat la doi ani dupa moartea sa, ba chiar inainte de a i se face funeraliile oficiale.
Sfantul Francisc a sperat ca o sa fie ingropat la groapa saracilor, pe Colle del Inferno (Dealul Iadului – este numit astfel deoarece aici erau executati criminalii cei mai periculosi). De fapt, Sfantul Francisc nu si-a imaginat niciodata ca are sa fie fie onorat in cel mai somptuos mod cu putinta, ca o sa fie depus intr-o enorma biserica dubla: Basilica di San Francesco. Pe de alta parte, daca ne gandim la popularitatatea acestuia, nici nu trebuie sa ne miram de ce trupul sau a fost depus intr-o cripta impresionanta, mai precis, intr-una dintre cele mai frumoase si mari biserici din Italia.
Poate aceasta este si ironia pe care astfel de oameni o primesc dupa moartea lui: si-au dedicat aproape intreaga viata altor oameni, exprimandu-si dorinta ca ramasitele lumesti sa se odihneasca alaturi de cei saraci, ca mai apoi, drept rasplata, trupul sa ii fie depus intr-un loc care exprima cu totul altceva decat convingerile sale din timpul vietii.
In sfarsit, cum este precizat si mai inainte, Biserica Sfantul Francisc din Assisi, Italia, este formata din doua biserici: Biserica Marea si Biserica Mica. De pilda, lucrarile celei din urma au fost finalizate in nu mai putin de doi ani (mai precis din anul 1228 pana in 1230). Chiar asa, se considera ca aceasta graba, de altfel, oarecum justificata, nu a fost deloc buna, intreaga constructie trebuiind sa fie consolidata mai apoi, in anii 1470. Vulnerabilitatea structurii, insa, nu a mai fost, pentru o buna bucata de vreme, o problema reala. In schimb, datarea bisericii Mari este mai incerta, insa ea a fost in mod incontestabil finalizata spre anul 1253, ambele bazilici fiind consacrate deodata, sub numele de Biserica Sfantului Francisc din Assisi sau Basilica Papale di San Francesco.
Dupa ce Sfantul Francisc s-a stins din viata, ramasitele sale lumesti au fost pastrate in Biserica San Giorgio, pana cand a putut fi inmormantat in noua ctitorie. Interesant este ca, pana si atunci, locul exact in care a fost inmormantat a ramas secret, de teama ca moastele lui sa nu fie furate. Iarasi, si in jurul acestei decizii justificate, de altminteri, s-au strans numeroase controverse, multi oameni considerand-o nesabuita. De fapt, motivul pentru care acesti oameni au ajuns la o asemenea concluzie era strict legat de dorinta lor de a castiga cat mai multi bani din pelerinaj si, avand vedere ca Sfantul Francisc era foarte populare, pelerinii nu stiau unde se puteau ruga.
Mai mult decat atat, se presupune ca mormantul sau detinea bogatii inimaginabile, acesta fiind, iarasi, unul dintre motivele atat de des invocate la acele timpuri. Astfel, in tot acest timp, secretul a fost foarte bine pastrat, insa numai pana in anul 1818, cand moastele sfantului au fost descoperite, an in care, de asemenea, au si fost instalate intr-o noua cripta. Tocmai in acest timp, biserica a fost decorata cu fresce semnate de mari artisti ai vremii, Sfantul Francisc fiind cel care, daca vreti, a consacrat biserica in ceea ce astazi vedem: un exemplu graitor al arhitecturii gotice, al evolutiei artei italiene, precum si un edificiu reprezentativ pentru Italia, ba chiar, poate una dintre cele mai frumoase biserici din Peninsula Italica.
