Situata in estul Anatoliei, in centrul Turciei moderne, Cappadocia este o regiune ce se desfasoara pe o suprafata de aproximativ 800 de kilometri patrati. Prima si cea mai veche atestare oficiala a numelui de Cappadocia dateaza de la sfarsitul secolului al XV-lea I.Hr, cand pe tablitele a doi regi din perioada Imperiului Ahmenid, Daruis I si Xerxes , intr-o lista cu cele mai vechi regiuni ale Imperiului Persan, apare nume de Katpatuka, ce semnifica tara cailor frumosi. De altfel, Cappadocia antica a fost o regiune recunoscuta pentru crestera cailor. Regiunea Cappadocia este formata din provinciile Aksaray, Nevsehir, Nigde, Kayseri si Kirsehir.
Frumusetea Cappadociei consta in farmecul si unicitatea formatiunilor geologice iesite din comun (similare cu cele lunare) si a oraselor si labirinturilor subterane. Cappadocia este situata la aproximativ 320 de kilometri de capitala Turciei, Ankara, si se desfasoara sub forma unui peisaj unic, care este alcatuit din pesteri, tuneluri si peste 200 de orase subterane sapate de hititi cu mai mult de 3000 de ani in urma. Cappadocia este o regiune incarcata de istorie si spiritualitate, multi cercetatori considerand-o o lume a misterelor si a secretelor. Istoria Cappadociei incepe cu milioane de ani in urma, cand eruptiile vulcanice aveau sa creeze peisajul unic al intregii regiuni. Primele eruptii ale celor trei mari vulcani din zona, au raspandit tone de roci moi numite tuf.
De-a lungul timpului, natura a jucat un rol important in modelarea rocilor. Ploaia si vantul au inceput sa erodeze rocile vulcanice, astfel, luand nastere platourile imense, vaile, defileurile si hornurile ce impanzesc zona. De aceasta roca vulcanica moale numita tuf au profitat si Capadocienii, care observand maleabilitatea ei au inceput sa creeze o vasta metropla subterana. La inceput, locuintele create de acestia erau simple, insa odata cu trecerea timpului, acestia si-au perfectionat tehnica, fapt ce a condus catre crearea unor vaste labirinte subterane si a oraselor si fortaretelor menite sa le ofere adapost.
Orasele subterane se desfasoara pe o suprafata de 260 de kilometri patrati si puteau adaposti pana la 20.000 de oameni. Timp de 25 de secole, pana in anii 1300 d. Hr., aceste orase au protejat locuitorii impotriva ofensivelor inamice. Multitudinea de orase subterane si de fortarete sapate in roca muntelui creeaza una dintre cele mai masive retele de locuinte din lume. Locuintele sapate in stanca sunt rezultatul adaptabilitatii umane la conditiile nefaste. De-a lungul timpului, romanii, mongolii si persii au purtat batalii sangeroase pentru a putea controla aceasta regiune.