Nascut la Paris, in 1368, Carol al VI-lea a fost incoronat rege, la moartea tatalui sau, Carol al V-lea, la Reims. Avand, la acea data, doar 12 ani, unchii sai, Louis de Bourbon, Louis 1er d’Anjou, Jean de Berry si Philippe de Bourgogne, au asigurat tutela si regenta. Abia in 1388, Carol al VI-lea a reusit sa se debaraseze de rudele sale, preocupate numai de pastrarea puterii, si si-a adus aproape pe vechii consilieri ai tatalui sau, trecand la o reforma generala a statului si a administratiei.
Primele semne ale nebuniei regelui au aparut in 1392, cand avea 24 de ani. Intr-o zi de august, traversand padurea din Mans, a crezut ca a cazut intr-o ambuscada si a ucis, cu sabia, pe oricine s-a nimerit in apropierea lui. Cu greu au reusit sa il imobilizeze si sa il duca la Mans, intr-o trasura. A ramas inconstient doua zile, dupa care si-a revenit. De aici inainte, domnia sa a insemnat alternarea perioadelor in care era lucid, cu cele in care traversa crize acute de nebunie. Boala de care suferea s-a dovedit a fi una dintre cele mai ciudate si rare, constand in impresia ca era « din sticla » si temandu-se, permanent, ca o sa se sfarame in bucati.
Din aceasta cauza, de la o vreme, purta in jurul toracelui un fel de cercuri subtiri, din otel, care sa il protejeze in caz de cazaturi, « sa nu se sparga ». Nici in prezent, specialistii nu au cazut de acord asupra cauzelor si naturii acestei boli. Unii considera ca este vorba de o forma de schizofrenie atipica, presupunand imposibilitatea bolnavului de a intelege corect realitatea, ceea ce duce la comportamente si exprimari bizare, adeseori delirante, altii au pus maladia lui Carol al VI-lea pe seama consangvinitatii, adica a raporturilor de rudenie dintre tatal sau si mama sa, care erau veri primari. Alti medici sustin ca boala lui Carol al VI-lea era, mai degraba, o tulburare bipolara, o psihoza maniaco-depresiva, ceea ce ar justifica fluctuatiile de stare psihica, succesiunea de momente de melancolie, de excitatie nervoasa si de luciditate. Pentru a-l vindeca pe rege, anumiti nobili de la Curte au apelat si la vrajitoare, dar fara succes.
In 1393, sotia lui Carol al VI-lea a organizat un bal mascat la Palat (ramas cunoscut, in istorie, ca « Balul salbaticilor » sau « Balul tortelor »), regele insusi deghizandu-se in « salbatic », acoperindu-si corpul cu un material usor inflamabil. Din pricina unei torte, costumele au luat foc, patru dansatori au murit, iar regele a fost extrem de afectat, boala sa agravandu-se vizibil, dupa acest episod.
Carol al VI-lea, regele nebun, cel care, la inceputul domniei sale, era supranumit « Carol cel Mult Iubit » (Le Bien-Aimee) a murit la data de 21 octombrie 1422 si a fost inmormantat la Biserica Saint-Denis, aflata la cinci kilometri de Paris.
