Meleagurile engleze sunt martorele construcției fortificației medievale regale a regiunii Norfolk, și anume Castelul Norwich. Fundamentat la cerințele lui William Cuceritorul, duce de Normandia, castelul reprezintă o consecință a cuceririi tărâmurilor anglo-saxone de către Normandia, iar ordinele de construire s-au subjugat dorinței normandului de a avea un loc fortificat în importantul oraș Norwich. În prezent, castelul a fost convertit în Muzeul Castelul Norwich care păstrează descoperirile arheologice locale.

Cu o localizare istorică aflată între 1066 și 1075, castelul a avut forma unei fortificații cu turn principal și curte interioară protejat fiind de un canal de scurgere și de un gard construit din trunchi de copaci. Acesată tipologie de construcție se putea regăsi de-a lungul Europei de Nord, în secolul al X-lea, desfășurându-se din Normandia către Anjou, Franța, până în secolul al XI-lea, definitorie pentru Imperiul Roman Sfânt. Normanzii au introdus structura în Anglia și Țara Galilor în urma invaziei din 1066. De asemenea, castele cu același tipar au fost adoptate în Scoția, Irlanda și Danemarca în secolele al XXII-lea, respectiv al XXIII-lea.

Castelul Norwich este unul din cele 48 menționate în Domesday Survey, manuscriptul completat în anul 1086, la ordinele normandului William Cuceritorul cu numele arendașilor și suprafața terenurilor deținute de aceștia pentru a stabili ce taxe îi revin anglo-saxonului Eduard Mărturisitorul, ultimul rege al casei de Wessex. Excavările întreprinse la sfârșitul anilor 1970 au reliefat faptul că amplasarea castelului a fost efectutată de-asupra unui cimitir saxon.

Normanzii au introdus evreii în Norwich, aceștia locuind în apropierea castelului. În urma uciderii lui William de Norwich, un băiat englez a cărui moarte a fost atribuită comunității de evrei, a fost fundamentat un cult, iar William sanctificat. Situația s-a aflat în defavoarea comunității de evrei din moment ce William, ca discipol tăbăcar, intra în contact permanent cu evreii, vizitându-le casele ca parte a muncii sale. În anul 1190, violența împotriva evreilor a izbucnit în Anglia de Est, întinzându-se până în Norwich.

Castelul a fost utilizat pe post de închisoare din anul 1220, fiind construite clădiri adiționale. Întrebuințarea lui ca încarcerare s-a sfârșit în anul 1887, atunci când acesta a fost cumpărat de orașul Norwich și transformat în muzeu.

În prezent, castelul găzduiește multe din expozițiile găzduite inițial, incluzând costume, textile, bijuterii, ceramică și multe alte expoziții relative recente. Alte tematici ale galeriei conțin itemi de factură anglo-saxonă, precum și elemente care provin din perioada tribului Iceni, Egiptului Antic și vikingilor. Galeriile includ și elemente din intervalul secolelor al XVII-lea  – al XX-lea, cuprinzând picturi în acuarelă, peisaje olandeze și picturi engleze moderne.

Galeria comasată, cea anglo-saxonă și a vikingilor este reprezentată de obiectele destinate înțelegerii naturii ocupației celor două popoare a teritoriului Norfolk. Itemi ca rochii, bijuterii, instrumente de cântat oferă insighturi importante în cele două culte, în timp ce arme impresionante și echipamente pentru cai spun povestea invaziilor.

Pornind de la istoria scrisă de aceste popoare, galeria oferă posibilitatea, atât celor mari, cât și celor mici să reintegreze, să asimileze o parte din istorie în propria cunoaștere, prin probarea unor costume anglo-saxone, citirea manuscriselor din acea perioadă ori ascultarea poeziei anglo-saxone în engleza veche. Interactivitatea galeriei nu se oprește aici, punând la dispoziția vizitaorilor un joc denumit „Trade and Raid” (Comerț și Descindere ) ce readuce la viață una dintre activitățile vikingilor.

De asemenea, o galerie impresionantă, demnă de vizitat, este cea a marii războinice Boudica, regina tribului Iceni, un trib Celtic profund religios, preocupat de producerea recoltetlor, creșterea animalelor (oi, porci) întinzându-se pe actualele orașe Norwich, Suffolk și Cambridgeshire. Tribul Iceni datează din perioada Epocii de Fier. Galeria a recreat contextele de desfășurare ale tribului prin diverse ipostaze, mânuind obiecte. De asemenea, în cadrul galeriei se poate viziona un scurt metraj despre regina tribului Iceni și se pot admira o multitudine de obiecte din ace perioadă, printre care și cea mai mare colecție de argint și aur din Epoca de Fier, descoperită în Europa.

Galeria dedicată Egiptului Antic conține o impresionantă colecție de artefacte, descoperite în criptele egiptene și donate de călătorii bogați ai secolului al XIX-lea. După moartea lui Henry Rider Haggard, colecția sa destinată incursiunii în Egiptul Antic a fost donată castelului Norwich. Unul din cele mai fascinante artefacte deținute de muzeu este mumia lui Ankh Hor, preot al templului din Karnak, Amun, în urmă cu 3000 de ani. Una dintre cele mai rare exponate este modelul unui grânar, pictat pe toate părțile. Ce îi conferă unicitate este faptul că aceste tipuri de hambare erau îngropate în criptă, alături de cel decedat, scopul său fiind stocarea de către decedat a grâului, în viața de apoi.

Darurile castelului oferite turiștilor au un aspect holistic, nu doar interiorul este cel care merită vizitat, ci și peisajele își proclamă laudele. Turiștii urcă 62 de trepte în spirală pentru a avea o perspectivă 360 de grade a orașului Norwich, putând să observe Catedrala Norman, noile clădiri ale orașului, precum și multe alte obiective turistice cunoscute.

Un tur al castelului se poate desfășura în intervalul luni – duminică între orele 11 am și 2 pm și sâmbăta între 2 și 3 pm. Prețul biletului pentru adult este 2.40 lire sterline, iar copii cu vârsta cuprinsă între 8 și 16 ani plătesc 1.80 lire sterline.

Castelul Norwich a fost gazda a numeroase expoziții de-a lungul timpului, pornind de la picturile prerafaelite, cărora li s-au reproșat faptul că exponenții acestui gruprecunosc o singură metodă în pictură, care derivă din arta lui Rafael, până la expozițiile de artă asupra încarcerării și supravegherii. Toate acestea au încercat să stimuleze setea și nevoia de artă, de inedit, de reîntoarcere la un penel vechi cu perii mânjiți de ulei, de amestec de impasto sau glazură și multe altele.

Pentru că, așa cum învățăceii marilor maeștri manufacturau culorile de ulei, fiind o activitate strict a inițiaților, așa și privitorul trebuie să acceseze culmile spiritului pentru a recunoaște arta din el și din exterior. Iar muzeul „Castelul Norwich” este unul din marile dovezi ale unor spirite flămânde de luptă și cunoaștere, mânate de o viziune. Iar viziunea, acceptată simultan drept binecuvântare și blestem este, pe cât o povară, pe atât o eliberare în și de ea însăși. 

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ