Aflată în zona de nord-vest a Marii Britanii şi timp de 900 de ani, la graniţa cu Scoţia, această catedrală are multe poveşti de spus. Nu este cea mai cunoscută catedrală medievală a Marii Britanii, nu este foarte mare, dar poziția geografică şi istoria îşi pun amprenta asupra felului în care vei vedea această construcţie.
Mănăstirea Carlisle a fost ctitorită în anul 1122 de către regele Henry I care a înlocuit diferite alte construcţii care se aflau în acel loc. Zece ani mai târziu, el l-a investit pe Æthelwold, duhovnicul regelui, ca episcop de Carlisle, iar mănăstirea Carlisle a devenit catedrală.
Clădirea este construită integral din cărămidă roşie, dar în anii 1853-1857 i-au fost aduse lucrări masive de restaurare. Structura din prezent a pierdut cea mai mare parte din naosul original, distrus de scoţieni în secolul al XVII-lea.
Cel mai distinctiv şi impresionant aspect al catedralei este vitraliul din spatele locului unde cântă corul şi poartă numele de East Window (Vitraliul de Est). Munca de zidărie, extrem de complexă şi complicată, a fost creată de Ivo de Raughton, cel mai bun arhitect oranamentare prin traforare din nordul Marii Britanii, care trăia la câteva mile în partea de sud. Ferestrele din partea superioară sunt din secolul al XIV-lea. Următoarele nouă ferestre care înlocuiesc ferestrele medievale ce au fost îndepărtate în timpul războiului civil, sunt făcute de John Hardman din Birmingham. Ele datează din 1861 şi reprezintă scene din viaţa lui Christos. Alte vitralii sunt făcute de Hardman, inclusiv la West windows (vitraliul de vest) şi North window (vitraliul de nord) din capela Sf. Wilfred.
Desigur, sunt şi multe alte lucruri de vizitat şi de studiat, cum ar fi: camera cioplită din stejar, cu funcţie de relaxare atunci când călugării luau pauză de la postit, obiectele din lemn, cioplite şi ele, cu rol decorativ, tronul Episcopului creat de George Street (1880), Muncile Lunii (Labours of the Month) care sunt cioplite în piatră, în capitelurile care înconjoară locul unde stă corul şi multe altele.
Aşadar, frumuseţea acestei catedrale, stă în istoria care o precede şi care s-a aşternut peste ea peste toţi aceşti ani, care-i conferă o anumit gravitate sacerdotală în momentul când îi calci pragul. Este cu siguranţă o destinaţie care merită toată atenţia.
