Catedrala din Torino este cea mai mare biserica romano-catolica din orasul nordic al Italiei, fiindu-i dedicata Sfantului Ioan Botezatorul (San Giovanni Battista). Construita in secolul al XV-lea, mai precis intre anii 1941-1498, Catedrala din Torino este celebra, in prezent, mai ales datorita faptului ca adaposteste Giulgiul de la Torino, cunoscut de crestini si sub numele de Sfantul Giulgiu. Totodata, nu putem uita a mentiona ca acest lacas sfant a fost si primul edificiu renascentist important din Italia. Crestinii din intreaga lume vin la Catedrala din Torino pentru a se ruga la Sfantul Giulgiu, care este una dintre cele mai sfinte relicve ale Bisericii Catolice.
Considerat de unii a fi panza in care ar fi fost ingropat Iisus Hristos, el poarta amprentata imaginea din fata si din spate a corpului unui barbat. Despre acest barbat se spune ca ar fi fost Iisus Hristos, insa, cum controversele din jurul relicvei sunt pe cat de multe, pe atat de confuze, nimeni nu poate spune cu exactitate daca in acest giulgiu ar fi fost inmormantat Iisus Hristos. Pe de alta parte, despre Sfantul Giulgiu se stie ca a fost transferat in proprietatea Casei de Savoia, conducatoarea cetatii Torino, in anul 1453. Ii apartinuse, din anul 1357, unui cavaler francez pe nume Geoffroy de Charny. Plus, chiar daca originea nu poate fi stabilita cu certitudine, de altminteri, anterioara acestei date, este mai mult decat probabil ca acesta sa fi fost pastrat in cateva locuri diferite, printre care Ierusalim, Edessa si Constantinopol.
Cu alte cuvinte, de-a lungul secolelor, aceasta relicva a fost mutata dintr-un loc in altul, toti cei interesati de giulgiu crezand in puterea sa, prin urmare, si in crezarea potrivit careia in aceasta panza ar fi fost ingropat Iisus Hristos. In sfarsit, Sfantul Giulgiu a fost adus in Catedrala din Torino in anul 1578, ca mai apoi, incepand cu secolul al XVII-lea, sa dispuna de o capela proprie. Nu putem, de asemenea, sa nu remarcam frumusetea capelei in care Sfantul Giulgiu se afla, cu atat mai mult cu cat a fost descrisa de multi drept un exemplu remarcabil de splendida arhitectura baroca.
Dincolo de credinta oamenilor, de mii de pelerini ce veneau an de an sa se roage la Catedrala din Torino, mai precis la aceasta panza, indoiala a existat dintotdeauna. Drept urmare, odata cu inovatiile tehnologiei, s-a decis expertizarea giulgiului, pentru a se vedea daca este autentica sau nu, respectiv din ce perioada anume dateaza. Astfel, in anul 1988, panza a fost supusa probei de datare cu radiocarbon, ceea ce e a plasat-o in perioada cuprinsa intre anii 1260-1390. Interesant este ca, desi rezultatul probei de datare cu radiocarbon ar fi trebuit sa rastoarne o mare parte din presupunerile oamenilor, nu s-a intamplat astfel, credinta ramanand cam aceeasi.
Chiar si asa, Biserica Catolica a acceptat rezultatele, insa insista, pana si in prezent, asupra faptului ca autenticitatea sa nu ii poate influenta calitatea de obiect de cult. Iarasi, un aspect interesant este tocmai pozitia Bisericii Catolice, care, desi nu a contestat in niciun chip rezultatul probei de datare cu radiocarbon, sustine in continuare ca Sfantul Giulgiu trebuie sa ramana un obiect de cult. Si nu degeaba, mai ales daca ne gandim la veniturile incasate, prin intermediul Catedralei din Torino, din pelerinaj. Crestinii din intreaga lume vin sa se roage la Sfantul Giulgiu, deci, mai mult sau mai putin, pozitia Bisericii Catolice este justificata, chiar daca, numai justificate nu sunt pozitiile controversate ale acestei institutii. In fine, astazi, atat turistii, cat si pelerinii din toate colturile lumii inca se mai pot ruga la Sfantul Giulgiu.
Spunem acestea, deoarece, in prezent, panza ar fi putut sa fie cenusa. In anul 1997, capela a fost afectata de un incendiu, insa, din fericire, un pompier a reusit sa duca giulgiul intr-un loc sigur, astfel incat, chiar si astazi, Sfantul Giulgiu isi are locul in capela din Catedrala din Torino. Cu toate acestea, nu trebuie sa uitam faptul ca giulgiul este destul de rar aratat publicului, ultima data fiind scos din capela in anul 2000, precum si in 2005. Insa poate fi vazut prin intermediul unei legaturi video direct din Muzeul Giulgiului, aflat in capela.
Motivul este unul simplu: panza a rezistat in fata eroziunii timpului, insa acest lucru nu inseamna neaparat ca poate rezista si de acum incolo, tocmai de aceea se prefera sa fie tinut intr-un loc cat mai sigur cu putinta, sa nu fie deteriorat sau, si mai grav, sa fie furat. Si indiferent care este natura reala a giulgiului, aceasta panza a fost obiect de cult timp de cateva secole si ramane o relicva importanta pentru milioane de crestini. Importanta panzei s-a reflectat de curand si in decizia Bisericii Catolice de a renova iarasi capela din Catedrala Torino, mai exact in anul 2009, in tot acest timp, Sfantul Giulgiu fiind pastrat, in siguranta, intr-o capela mica, tot din catedrala.
.){kind=link}