Catedrala metropolitana din Buenos Aires, sediul arhiepiscopiei din Argentina, realizata in stil neoclasic, este un edificiu de cult mai degraba atipic, deoarece arhitectura sa este similara templelor grecesti, cu colonade, nu are turnuri si nici alte particularitati specifice bisericilor catolice. Este situata in nordul Pietei Mayo, nu departe de centrul istoric al capitalei argentiniene, in jurul caruia s-a construit orasul nou, cu multe influente din arhitectura europeana. Acestea sunt explicabile, avand in vedere istoria zbuciumata a acestui stat sud-american, care, in secolul al XVI-lea, a fost cucerit de spanioli, care au dominat timp de aproape doua secole. Abia in 1826, dupa o acerba si indelungata lupta antispaniola, s-a format Republica Federativa Argentina. Nici secolul al XIX-lea nu s-a dovedit a fi prea linistit pentru argentinieni, lupta impotriva dominatiei straine fiind inlocuita de cea pentru autoritate politica in zona. Nenumarate dictaturi militare si tot atatia presedinti, generali de armata, au impins tara in lupte impotriva Paraguay-ului si Uruguay-ului. In istoria recenta, anii 1980, conflictul cu Marea Britanie, dupa ce Argentina a ocupat teritoriul britanic al Insulelor Falkland, a determinat alte tensiuni politice. In prezent, Argentina este o republica prezidentiala, cu activitatea legislativa controlata de Parlament.

In zona Pietei Mayo, in cartierele vechi, se poate vedea un amestec de stiluri moderne si de stil colonial, de pe vremea dominatiei spaniole. Vestigiile unor forturi din vremea cand Argentina era colonie spaniola exista, astazi, alaturi de Casa Rosada, sediul presedintiei argentiniene, cladirea vechiului Congres al Natiunilor (astazi, Academia Nationala de Istorie), Palatul Barolo, toate cuprinse intr-o arhitectura in unghi drept a strazilor, respectand specificul urbanismului de tip spaniol (prezent, de altfel, in toata America de Sud si chiar in America de Nord, de exemplu, in New York).

Catedrala metropolitana din Buenos Aires, Argentina, ridicata in secolul al XVI-lea, refacuta in mai multe randuri, este rezultatul unei suprapuneri de stiluri arhitectonice, de la cel neoclasic, la exterior, la elemente renascentiste si baroce, in interior. Initial, pe locul unde se afla astazi Catedrala metropolitana din Buenos Aires, Argentina se mai construisera, succesiv, patru bisericute, din lemn, dar care nu au rezistat si, dupa incercari esuate de a le consolida, au fost demolate. In 1622, a fost ridicata cea de-a cincea, in vremea guvernatorului Jose Martinez Salazar, dar a avut aceeasi soarta, pentru ca s-a dovedit a fi aproape la fel de fragila ca si cele anterioare. Abia in 1692, se pun bazele unui edificiu format din trei nave centrale si mai multe capele pe partile laterale. O noua fatada, cu doua turnuri, va fi ridicata in 1727, de catre arhitectul Blanqui. Cativa ani mai tarziu se va prabusi, insa, interiorul. Lui Antonio Masella ii revine rolul de a consolida constructia, dar, cand lucrarile erau spre sfarsit, s-a fisurat cupola, astfel ca, un alt arhitect este chemat sa regandeasca si sa supravegheze reconstructia, Manuel Alvarez de Rocha.

Din 1791, Catedrala metropolitana din Buenos Aires, Argentina este destinata cultului catolic. O noua reconstructie a lacasului de cult intervine in 1822. Pierre Benoit si Prosper Catelin realizeaza noua fatada, cea care poate fi vazuta si astazi. Aceasta este aproape identica cu cea a Palatului Bourbon, din Franta, construit in secolul al XVIII-lea, pentru fiica lui Ludovic al XIV-lea, Louise Francoise de Bourbon, si refacut in timpul lui Napoleon I. Si Catedrala metropolitana din Buenos Aires, Argentina si Palatul Bourbon (Franta) au, la fatada, dousprezece coloane (dupa modelul templelor grecesti), simbolizandu-i insa, in religia catolica, pe cei doisprezece Apostoli, ambele au, in partea superioara, un fronton triunghiular, pe care sunt sculptate scene alegorice. Pentru Catedrala metropolitana din Buenos Aires, Argentina sculpturile ornamentale au fost realizate de Dubourdieu, intre 1860-1863, si reprezinta scena biblica a intalnirii dintre Iacob si fiul sau, Iosif, in Egipt. Interiorul catedralei respecta stilul colonial spaniol. Este format din cinci nave, in forma de cruce, deasupra carora se ridica o cupola fixata pe un tambur de 41 de metri inaltime. Altarul este sculptat in lemn aurit, in stil rococo, si a fost facut in 1785, de catre Isidor Lorea, sculptor spaniol. Impresionanta este si statuia lui “Hristos din Bueno Aires”, aflata in altar, despre care argentinienii cred ca le-a salvat orasul de la un potop, in secolul al XVIII-lea. O orga cu mai mult de 3000 de tuburi , adusa din Germania, este una dintre cele mai bune construite vreodata, inca folosita pentru minunate concerte de orga, in minunata rezonanta data de zidurile catedralei. Din partea dreapta a navei centrale se ajunge la Mausoleul consacrat generalului Jose de San Martin (personalitate din secolul al XIX-lea), care, impreuna cu Simon Bolivar, sunt considerati eroii razboiului de Independenta sud-american. Generalul Jose de San Martin a eliberat Peru, a fondat Republica Peru, fiind numit “Protectorul” tarii, a fost Capitanul General al republicii Chile, Generalul Provinciilor Unite Rio de la Plata. A murit in Franta, dar, ulterior, urna cu cenusa sa a fost repatriata, in 1880, si a fost depusa in Catedrala metropolitana din Buenos Aires, Argentina, fiind vegheata de soldati din cel mai prestigios corp de armata din Argentina, cel al granicerilor.

Catedrala metropolitana din Buenos Aires, Argentina este reprezentativa pentru istoria de veacuri a catolicismului sud–american, asa cum capitala Argentinei este unul dintre cele mai mari, mai populate si mai interesante orase din aceasta parte a lumii.

answear.ro%20

LĂSAȚI UN MESAJ